26 iun. 2010

Digerabil, dar nu pentru exploratori: Katie Melua

Imaginati-va pret de cateva clipe ca muzicienii sunt niste capitani de vas. Fiecare isi propune sa ajunga intr-un loc anume si pentru asta isi angajeaza marinari (instrumentisti) si specialisti. Odata stabilita destinatia nu mai ramane decat ruta de navigare. Majoritatea aleg liniile cunoscute, pentru un voiaj linistit. Aici se incadreaza si Katie a noastra.  Altii dimpotriva sunt temerari, inovatori, deschisi la experimente. Nu e cazul aici. The House e usurel, digerabil, dar nu pentru capitanii de vas care vor sa exploreze minunatul Ocean al Muzicii.
Asteptari: Creatoarea hitului Nine Million Bicycles Katie Melua e o tanara nascuta in Giorgia, care la 8 anisori s-a mutat in Irlanda de Nord si mai apoi la 14 in Anglia. Primul ei album Call off the Search, s-a vandut in 1,8 milioane de exemplare iar The House este al 4=-lea material discografic pentru solista care anul acesta implineste 26 de ani.
Rezultat: Imaginati-va pret de cateva clipe ca muzicienii sunt niste capitani de vas. Fiecare isi propune sa ajunga intr-un loc anume si pentru asta isi angajeaza marinari (instrumentisti) si specialisti (ingineri de sunet, producatori etc). Odata stabilita destinatia nu mai ramane decat stabilirea rutei de navigare. O buna parte din capitanii de vas din zilele noastre aleg rutele batatorite, liniile cunoscute si in marea majoritate a cazurilor voiajul este unul linistit, fara prea multe peripetii. Cei care aleg sa parcurga alt drum decat majoritatea sunt temerarii, care in termeni muzicali pot fi numiti „inovatori“ sau „deschisi la experimente“.
In linii mari cam aceasta e starea muzicii actuale, in care datorita faptului ca marea majoritate a rutelor au fost deja fixate, exista o inflatie de „pop“. Muzica construita in asa fel incat sa duca „fara peripetii“ la destinatie nava. Aici se incadreaza si Katie Melua : piesele ei sunt in asa fel concepute incat sa nu deranjeze „prea tare“, ca si studiourile care sunt invelite in diverse materiale pentru atenuarea zgomotului.
The House e un material „usurel“, pretabil pentru marea majoritate a urechilor si totusi putintel diferit de tonele de hituri prefacbricate care au inundat aceasta piata. E vorba celor de la Depeche Mode „Music for the masses“ si curge bine pentru aceia care nu au pretentii prea mari de la notele care se revarsa din boxele de acasa.
Single-ul The Flood poarta cat se poate de evident amprenta producatorului albumului Wiliam Orbit, fiind o mostra de voie buna, in special datorita ruperilor de ritm care fac ca piesa sa oscileze intr-o balada a la Kate Bush pe alocuri sau un dance – track a la Madonna in altele. Si totusi majoritatea melodiilor de pe acest disc se situeaza undeva in zona midtempo. Unul din momentele inspirate poarta numele de Red Baloons care e o balada care parca te face sa-ti tii respiratia atunci cand o asculti. A moment of madness nu reuseste sa impresioneze prin ceva iar cel mai jenant moment al discului este acela in care Katie isi incearca norocul in lumea zgomotoasa a rock-ului: God on the drums, Devil on the bass reuseste sa fie o gluma muzicala nesarata. Destul de surprinzator discul porneste destul de bine cu o balada „criminala“ care se vrea a fi un fel de Nick Cave & Kylie Minogue. Din pacate vocea lui Nick lipseste iar  I d love to kill you nu are forta de a propulsa un intreg album dupa ea. 
Recomandari: In caz ca aveti afinitati vizavi de muzica ce rasuna non – stop la posturile de radio comerciale s-ar putea sa fiti pe lungimea de frecventa pe care o emana acest disc. Usurel, digerabil, dar nu pentru capitanii de vas care vor sa exploreze minunatul Ocean al Muzicii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu