11 oct. 2010

Airbourne - No Guts. No Glory.

Va place AC/DC? Atunci veti aprecia si acest album care are acelasi rock'n'roll, acelasi gen de texte, aceleasi riff-uri de chitara. Nu suna defel rau, dar nu aduce nimic spectaculos. Doar "fun" pentru aceia care aprecieaza la maxim AC/DC. Unica diferenta intre Airbourne si una din miile trupe - tribut AC/DC este ca acestia au un contract cu o casa de discuri. Si nu una oarecare, ci taman Roadrunner Records!
Australia a fost patria unor nume din felia rock de genul AC/DC, INXS, Men at Work, Midnight Oil, The Bad Seeds sau Crowded House. Daca adaugam si particula hard, ramanem cu AC/DC. Probabil asta a fost si drumul pe care au mers cei de la Airbourne.  Trupa formata din doi frati in 2003 a facut furori cu primul disc aparut acum patru ani intitulat Running Wilde. Eticheta de copie exacta a celor de la AC/DC li s-a tras inca de la primul album. Fiindca elementul de surpriza a disparut, cum au abordat baietii acest al doilea disc? Exact ca si cei de la AC/DC, mergand pe formula clasica. Ceea ce inseamna ca acest al doilea disc este aproape identic cu primul. Se pot asculta incrucisat, nimeni nu va sesiza nici o diferenta. Nimic nou sub soare, muzica croita exact pe calapodul asteptarilor.
Oooooohhhh yeahhhhhhh, commmee onnnn!“. E un intro potrivit pentru orice piesa a australienilor. Temele abordate sunt cat se poate de clasice. Blonde bad and beautiful povesteste story-ul unei pitipoance care ati ghicit...este blonda, rea si frumoasa! Born to kill, care are onoarea de a deschide materialul este hard rock cat cuprinde, putin mai repejor decat AC/DC dar in aceeasi gama/. E pub rock made in Australia, unde whisky-ul se bea in cantitati industriale si rock'n'roll-ul este furios. Si rapid. Primul single No way but the hard way explica de ce uneori bautul este o activitate necesara: „You say I drink too much/And that is a problem/But that's how it goes/When you hit rock bottom“. Muzical Airbourne are influente evidente in anii 70 si 80. Mare parte din disc a fost inregistrat in mod analogic. Raise the flag are ceva influente Thin Lizzy iar pe parcursul pieselor suntem anuntati cat se poate de oficial in mai multe reprize ca Rock'n'roll will never die.

Nu prea sunt prea multe de spus despre acest disc. Este o mostra de rock'n'roll a la AC/DC cu aceleasi gen de texte, aceleasi riff-uri de chitara. Nu suna defel rau, dar nu aduce nimic spectaculos. Doar "fun" pentru aceia care aprecieaza la maxim AC/DC. Unica diferenta intre Airbourne si una din miile trupe - tribut AC/DC este ca acestia au un contract cu o casa de discuri. Si nu una oarecare, ci taman Roadrunner Records!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu