11 oct. 2010

Ali Farka Toure / Toumani Diabate - Kala Djula

Inginerul de sunet al acestor inregistrari a facut o treaba foarte buna. Si asta pentru ca a reusit sa pastreze caracterul intim al sesiunilor de inregistrari. Daca asculti albumul la volum mare poti auzi pe ici pe colo cum scartie cate un scaun. Pe scurt, este muzica de suflet. Mai pe larg...apasati play, e ceva care nu are cum sa dauneze nimanui.
Inregistrat acum cinci ani in Londra (si aparut acum cateva zile), albumul de fata reprezinta a doua colaborare intre regretatul chitarist de blues african Ali Farka Toure si colegul sau din Mali, Toumani Diabate, care este unul dintre cei mai apreciati cantareti la kora, un instrument traditional african format din 21 de corzi. Albumul lor precedent, In the Heart of the Moon - realizat impreuna cu Ry Cooder a fost nominalizat la premiile BBC World Music. Insa si mai important este ca a primit un premiu Grammy!

Chiar daca pe cateva piese apar si alti instrumentisti, intregul album se invarte in jurul chitarii lui Toure si a mirificului mod de a canta la kora a lui Diabate. Piesa de debut a discului, Ruby, zugraveste cat se poate de bine sound-ul profund abordat de cei doi muzicieni. Printre cele mai izbutite momente ale discului se numara Be Mankan, o constructie sonora care abordeaza intr-un fel aparte un amplu sentiment de tristete si 56 care in mod miraculos reuseste sa exprime exact opusul. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu kora, acesta este un instrument care suna undeva intre o harfa si hapsicord., cu niste note care se revarsa parca intr-o cascada. Alaturi de piesele instrumentale, amatorii vor avea ocazia sa se delecteze si cu doua piese vocale: Sabu Yerkoy si Sina Mory. Printre atu-urile acestui disc se numara si prezenta la chitara bass a lui Cachaito, cunoscut amatorilor de world music gratie proiectului Buena Vista Social Club. Acesta dealtfel isi pune amprenta mai ales pe Sabu Yerkoy o piesa care este undeva la mijlocul distantei intre Cuba si Mali.

Inginerul de sunet al acestor inregistrari a facut o treaba foarte buna. Si asta pentru ca a reusit sa pastreze caracterul intim al sesiunilor de inregistrari. Daca asculti albumul la volum mare poti auzi pe ici pe colo cum scartie cate un scaun. Ascultand acest disc ai senzatia ca esti intr-o camera alaturi de doi dintre cei mai apreciati muzicieni africani, care au o conversatie si pun la cale ceva care va ramane mult timp de acum inainte. Pe scurt, este muzica de suflet. Mai pe larg...apasati play, e ceva care nu are cum s dauneze nimanui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu