Asteptari: Dupa ce anul trecut tobarul James The Reverend Sullivan a disparut dintre cei vii, americanii de la Avenged Sevenfold l-au recrutat pe Mike Portnoy (Dream Theater) pentru cel de-al 5-lea album de studio din cariera. Trupa e considerata una din cele mai reprezentative din aria heavy metal-ului american modern iar Nightmare a reusit sa intre direct pe prima pozitie a topului american de albume, detronandu-l pe nimeni altul decat Eminem!
Rezultat: E destul de ciudat ca-n 2010 o trupa de heavy – metal sa ocupe prima pozitie a topului american. Si asta nu din cauza faptului ca am avea de-a face cu un album slab. Dar cand te gandesti ca lumea cumpara cu aceeasi „nebunie” Lady Gaga, Eminem sau Justin Bieber, e reconfortant sa constati ca muzica construita pe riff-uri de chitara are un asemenea efect si-n zilele noastre. Dincolo de toate, avand in vedere ca influentele declarate ale rockerilor vin din zona New Wave of British Heavy Metal e clar pentru toata lumea ca avem de-a face cu un sound usurel „retro”. Curatel, interesant pe alocuri, repetitiv in altele, per ansamblu o muzica destinata preponderent acelora care iubesc actiunea de a-si flutura pletele in vant pe la concerte.
Piesa care da titlul celui de-al 5-lea material discografic al oamenilor este un efort cat se poate de heavy – metal care da impresia ca oamenii acestia s-au reintors la radacinile pur metalice. In ceea ce priveste textul, hmmm, cuvintele sunt de prisos. Obsesiva repetare a sloganului Its your fucking nightmare in piesa-titlu creeaza totusi o senzatie de deja – vu. Printre punctele oarecum interesante ale acestui cosmar american se numara Natural Born Killer. Care are parte de un riff la inceput care este prezentat intr-o viteza cu mult peste limita legala admisa in asemenea situatiuni. Fanii Queensryche vor tresari probabil la auzul baladei Victim, care este dedicata disparitiei tobarului lor. Majoritatea pieselor au o vaga influenta de Iron Maiden si Metallica (aceasta din urma in special in Burried Alive si God hate us). Cele zece minutele ale piesei de incheiere Save me demonstreaza printre altele talentul de necontestat al celebrului tobar din Dream Theater. Cu siguranta prestatia acestuia scoate din banalitate acest disc.
Din pacate, muzica metal a zilelor noastre navigheaza prin niste clisee observabile de la distanta, iar eternele portiuni de „power” construite doar pentru a sublinia un refren melodic fac ca si acest album sa fie unul care se adreseaza exclusiv amatorilor de „dat din cap”.
Recomandari: Pentru cei curiosi de o copie a unor trupe de genul Metalica, Iron Maiden sau Queensryche. Poate fi insa un cosmar pentru cei care cauta originalitatea in actul artistic muzical.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu