Asteptari: Pe langa muzica “de comert”, americanii si-au dezvoltat in ultima vreme si un puternic curent de muzica “experimentala”, care in multe situatii straluceste. Albumul de fata reprezinta un debut pentru un tanar de 21 de ani din Los Angeles pe numele sau Will Wiesenfeld.
Rezultat: Chiar daca are cateva momente care pot fi incadrate in categoria interesante, Cerulean e un produs mediocru spre slabut, per ansamblu. Stilistic, ceea ce se intampla aici e undeva in sertarul cu “electronice exprimentale”. Ceva apropiat de ceea ce criticii au numit chillwave (din care se remarca si Toro Y Moi), un fel de muzica electronica in care distorsiunile si sample-urile sunt folosite fara discernamant. Ritmul “spart” este oarecum completat de incursiuni in alte genuri muzicale. Aparent e muzica de relaxare si chiar daca am auzit multe chestii interesante in aceasta zona, acest Cerulean nu m-a prins defel.
Prima piesa a discului - Apologetic Shoulder Blades – este centrata pe un sample „cor” care evolueaza de la placut la neplacut. Gratie efectelor aplicate in multe locuri ai impresia ca tocmai ti s-a stricat CD-ul si esti tentat sa verifici acest lucru. Nu, nici vorba de asa ceva, e dorinta maestrului. E o introducere cat se poate de onesta in lumea muzicala a americanului, care este dominata de sunete oarecum abstracte. Si mai ales percutii ciudate, care din loc in loc sunt incredibil de originale. Piesele care faca ca acest album sa fie unul interesant sunt “Indoorsy” and “Maximalist”. Cea din urma, umpluta cu beat-uri distrorsionate reuseste sa transmita un sentiment de relaxare cat se poate de evident. In ceea ce prtiveste Indoorsy, e greu de explicat ce-i cu constructia asta. Aproape totul e distorsionat aici, de la voci la chitari. Cu toate acestea, e un intreg care exercita o anumnita magie asupra urechii. Aminals e un alt exemplu de melodie care poate fi considerata interesanta sau dimpotriva plictisitoare, in functie de starea in care esti atunci cand o asculti. Exista insa momente in care discul acesta o ia pur si simplu razna. Cum ar fi Rafting Starlit Everglades, Rain Smell sau Mecha Joy. Nu pot sa nu remarc faptul ca apele in care se scalda acest Baths sunt cat se poate de promitatoare. Nu mai putin adevarat insa este faptul ca acest debut este unul mediocru, in ciuda laudelor pe care le-a „agonisit” de la criticii de-alde Pitchfork.
Recomandari: Pentru toti acei care se simt in pielea lor atunci cand asculta ceva numai de ei stiut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu