8 oct. 2010

D.A.F. - Das beste von DAF

Deschide bine urechea, vei auzi cel mai crancen bass artificial (synth) din viata ta. Recomand cu cea mai mare placere acest disc tuturor acelora care au intr-un fel sau altul legatura cu muzica sofisticata. Nu e neaparat musai sa-ti placa, dar dupa auditia acestui D.A.F. vei simti ca ai rasfoit o fila din istoria muzicii moderne.
Incep printr-o marturisire: fac parte din omuletii care in trecut ascundeam casetele cu D.A.F. atunci cand aveam musafiri. Va vine sa credeti sau nu (asta e valabil pentru cei care n-au prins vremurile) Tanz der Musollini era o piesa care mai "scapa" uneori in discotecile comuniste ale anilor 80 din Timisoara. Ganz klar, e o cronica pe jumatate subiectiva. Exista pesemne doua categorii de oameni: cei care au auzit de Deutche Amerikanische Freundschaft (sau pentru cei cu probleme la limba germana prescurtarea D.A.F.) si ceilalti. Cei multi. Care stiu ca Germania este patria care a adus pe tapet nume ca Rammstein, Kraftwerk sau poate chiar Scorpions. Cei care au auzit si de Krautrock sunt deja "maestri".

Pornit initial ca un proiect alcatuit din 5 oameni in Dusseldorf, D.A.F. a cunoscut consacrarea in formula de duo (Robert si Gabi) si a facut mare valva de prin 79 pana spre 84. D.A.F. a influentat o gramada de curente muzicale actuale. Numele de prietenia germano – americana s-a vrut o satira la adresa organizatiei est – germane Deutsch-Sowjetische Freundschaft. Unul din putinele instrumente folosite de ei era un sintetizator Korg M 20 si un sequencer analogic. Ramanand la informatii, Die Kleinen Und Die Bösen a fost primul disc editat vreodata de binecunoscuta casa de discuri Mute, celebra printre altele pentru ca are in "visterie" nume ca Depeche Mode, Sonic Youth, Goldfrapp, Moby, Nick Cave sau Laibach, ca sa amintim doar cativa. Cele mai de succes albume ale germanilor au aparut insa la Virgin si au fost Alles Ist Gut, Gold Und Liebe si Für Immer. Dealtfel din cele 20 de piese prezente aici sase sunt extrase din Gold iar cate sapte din celelelalte doua albume. Daca as fi fost raspunzator pentru aceasta selectie cu siguranta as fi introdus macar o piesa din repertoiul lor "after" cele trei albume, cum ar fi piesa Brother.

Primele 20 de secunde al melodiei care deschide acest disc, Greif nach den Sternen coloreaza din plin atmosfera minimala a acestui proiect. In timp ce marea majoritate a trupelor din acei ani aveau probleme fie cu ancorarea in trecut fie cu un futurism nejustificat, DAF a reusit sa combine muzica asa numit disco cu ramura "electronica" intr-un mod distinctiv. Din aceasta cauza sunt considerati printre altele precursorii stilului Electronic Body Music, care a ajuns la apogeu prin Nitzer Ebb, Die Krupps sau Front 242. Cele mai bune piese ale celor de la D.A.F. incep de fapt de la piesa cu numarul doi, Sex unter wasser, o adevarata demonstratie de minimalism cum numai germanii puteau inventa. Ich will sau Alle gegen alle sunt alte melodii hipnotice care au reusit sa creeze o poteca cat se poate de distincta pentru epoca D.A.F. Practic pe aceasta adunare a celor mai bune 20 de melodii din visteria germanilor nu exista puncte slabe. Fiecare piesa are ceva anume, chiar daca carcotasii ar putea observa pe buna dreptate ca repetivitatea unor elemente componistice este omniprezenta. Dar haideti sa fim seriosi, cine reuseste sa faca un album jos palaria cap - coada? Verehrt euren Haarschnitt este una din piesele cu ritm "downtempo", imbibata insa cu aceeasi doza de minimalism care se revarsa din intreaga cariera D.A.F.
Goldenes Spielzeug este o alta dovada a maiestriei germanilor, realizata pe niste sunete scoase parca de o jucarie pentru copii. Daca ar fi sa aleg cea mai "comerciala" piesa de pe album as sari celebra Tanz der Musollini pentru Liebe auf den ersten Blick, o piesa cu un "magnet" ascuns undeva in strafunduri. Pentru cei care n-au auzit niciodata D.A.F. am un sfat: nu va "aruncati" direct la „artileria grea“ compusa din Sato, sato, Die Götter sind Weiss sau Rotte Lipen. Desi au si ele un carlig aparte, avem de-a face cu un sound greu, de consumat numai dupa o familarizare prealabila.

Ich und die Wirklichkeit are nuante cu totul deosebite atunci cand o asculti in 2010, iar alaturi de Tanz der Musolini va recomand cu caldura Was ziehst Du an heute Nacht. In ceea ce priveste textele nu va faceti griji, chiar daca nu sunt de lepadat, accentul este orchestratia. S-apoi "mein schatz" si "liebe" sunt cuvinte pe care chiar le prinde oricine. Puteti trece usor si peste zvonurile privind apartenenta lor la diverse curente naziste, toate sunt baliverne. Evident, cea mai cunoscuta piesa a lor ramane cea cu textul dansează Mussolini, dă din fund, dă din mâini, acum dansează Adolf Hitler, acum dansează Jesus Christ, acum dansează comunismul.

Dincolo de toate, D.A.F e o demonstratie vie ca in anii 80 nu toata muzica se invartea in zona comercialului penibil. A fost o vreme in care muzica pop era deschisa experimentelor. Ca si alte trupe dinaintea lor, DAF au fost cu multi ani inaintea vremurilor in care au trait. Daca Brucan a zis ca romanii au nevoie de 20 de ani pentru a depinde democratia, eu va spun ca acum, la 30 de ani de la revolutia D.A.F. oamenii pot intelege muzica lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu