DE MAXX - Long Player 16

Desi aparent e muzica de dans, majoritatea dintre cele 40 de piese prezente pe aceasta dubla compilatie nu se fac auzite prin cluburile de pe la noi. Compilatia este recomandata celor care rezoneaza cu muzica electronica de orice culoare si contraindicata amatorilor de dat din cap cu pletele din dotare.

De ce sa mananci si blatul cand ai chef numai de crema? In cazul muzicilor electronice majoritatea albumelor de autor reusesc sa plictiseasca. Exista doua – trei bucati care alcatuiesc crema iar restul e blat cat incape. Evident, s-a gasit si o solutie : compilatiile. De ce sa asculti 12 piese cu un autor cand poti devora tot atatea melodii din spectrul tot atator artisti? Studio Brussels este un post de radio din Belgia care emite muzica considerate “mai alternativa” decat majoritatea suratelor sale si de o buna bucata de vreme editeaza compilatii ce cuprind “la crème de la crème” in domeniul muzicii electronice.

Se spune ca orice poveste incepe magic. E cazul si acesteia, prima melodie inclusa pe cele doua CD-uri de pe aceasta compilatie fiind o colaborare intre binecunoscutul Armand van Helden si A – Track.  Piesa aNYway (scrisa in acest mod pentru a sublinia originea americana a creatorilor) are darul de a binedispune inca din start fiind o mostra de disco – house de cea mai buna factura, ceva la care maestrul Armand van Helden se pricepe de minune. Si piesa numarul doi I m in the house reuseste sa fie la inaltime poate si datorita lui Steve Aoki, care isi pune amprenta cat se poate de bine pe aceasta mostra de dance  - music. Tabloul este completat de hitul lui Dizee Rascal numit Holiday, o alegere cel putin ciudata avand in vedere ca Bunkers a fost marele hit al rapperului britanic in 2009. O alta prezenta destul de ciudata aici este piesa Let the Bass Kick in Miami Bitch, un slagar mult prea comercial pentru o asemenea compilatie. Din fericire canadienii de la Mstkrft impreuna cu John Legend si a lor piesa Hertbreaker adauga un plus de “underground” acestui disc iar trupa americana The Gossip are si ea un loc binemeritat cu una din cele mai haioase piese ale anului 2009, Long distance. Chiar daca au un nume cat se poate de ciudat cei de la Ou est le swimming pool se incadreaza cat se poate de bine in peisajul “underground” al acestei compilatii.
Belgienii de la Das Pop sunt un alt nume care merita ascultat cu urechile ciulite de cei care rezoneaza pe ritmurile moderne. Desi cel mai mare hit al lor este Fool for love, aici ei sunt prezenti cu Never get enough, o piesa la fel de buna ca si precedentele realizari ale trupei. Desi numele lui David Guetta e asociat in acceptiunea multora cu muzica comerciala gen Sexy Chick, francezul si-a gasit si el loc pe aceasta compilatie de milioane cu o piesa care arata ca omul acesta mai sties a faca si lucruri underground, Grrr. Auditia continua cu Calvin Harris si Sidney Samspon cu al lui Riverside, o piesa usurica dar destul de eleganta. Un alt moment bunicel de tot al compilatiei este Fake Blood un proiect care vine din „London Baby United Kingdom“, iar piesa I think I like it este cu siguranta una dintre cele mai interesante nebunii ale anului 2009 din zona electro. Spencer and Hill este o alta piesa care nu prea-si gaseste locul aici. Francezul Arno Cost insa cu siguranta da! Piesa lui Cyan este o mostra de dance la capacitate maxima, un fel de Mike Oldfield “tunat” pentru vremurile noastre, o reala surpriza. Chiar daca nu s-au ridicat la inaltimea precedentelor aparitii, si Simian Mobile Disco fac valuri cu a lor Cruel Intentions. Dupa succesul cu Kid Cudi, Crookers s-au aliat si cu Kelis pentru un hibrid hip hop dance, de aceasta data nereusit, piesa No Security nefiind defel digerabila. Un alt nume pe care merita s ail tinem minte este Grum care cu piesa Heartbeat reuseste san e daruiasca climax-ul acestui disc. Ce canta ei? “Electro, Disco House French Pop“, daca e sa ne luam dupa pagina lor de myspace. Pe primul disc al acestei compilatii mai gasim excelenta piesa Night by night cu Chromeo si un alt punct de atractie: Sub Focus. Ei bine, Rock it este un hibrid cat se poate de interesant intre rock si drum and bass, un fel de Pendulum doar ca de o mie de ori mai melodic, o adevarata perla a muzicii dance din 2009.

Discul numarul doi care se prezinta sub titulatura de classics aduna laolalta cateva piese inspirate si altele mai putin. Gasim aici bucati meseriase de la Faithless (We come 1) dar si Digitalism, Tomcraft sau Tokadisco. La clasici se numara si Yelle, The Glimmers sau Oxia, nume de care probabil n-au auzit decat DJ-eii postului de radio care a editat compilatia belgiana. Una dintre cele mai attractive piese de aici este Smoke City- Mr. Gorgeous(mood_ii_swing_mix).

Desi majoritatea pieselor de aici poarta eticheta de “dance music” pe ele, putine dintre acestea “prind” pe ringurile de dans din tara noastra. Cand o sa auzim si noi un Grum sau Arno Cost la discoteca, atunci vom sti ca lucrurile au intrat in normal. Si-n dance-ul de pe la noi. Compilatia este recomandata cu caldura tuturor acelora care rezoneaza intr-un fel sau altul pe muzica electronica. Nu neaparat numai de dans. Chiar si ascultatorilor de Play and Win, poate isi revizuiesc atitudinea pe viitor. Amatorii de dat din cap cu pletele din dotare si cei care nu suporta actualitatea muzicala pot folosi aceasta compilatie dubla doar cu scopul de a o face cadou. Cuiva care intelege ca diversitatea face parte din cotidian.