Suie Paparude

E suflet in aparat e un du-te vino intre chestii underground si aranjamente sonore „indulcite“ (a se citi posibile slagare), dar, din fericire, procentul dintre ele e cat se poate de echilibrat. Suie e un fel de Bill Haley a muzicii electronice romanesti. Au dat ora exacta in aceasta felie si E suflet in aparat e un disc reusit. E albumul anului pe felia lui, aceea de muzica electronica romaneasca. Categoric, exista si alte nume adevarate in bransa, dar care n-au reusit sa iasa din underground. Din nefericire, Suie nu prea are concurenta. Oamenii canta la Baluri de Boboci sau evenimente sponsorizate de marci de tigari. Nu e nimic rau in asta, fiindca aparitiile lor sunt decente. Daca ar exista vreo 20 de Suie, cu siguranta as gasi mai multe hibe discului. Asa, respect Suie si keep on the good work!
Asteptari: Suie Paparude e unica trupa “electronica” din tara noastra care are succes atat la festivalul TM Base cat si la Festivalul Berii. Numai ei au fost in stare sa sparga “gheata” dintre underground si mainstream cu fantasticul statement „pentru ca sunetul ajunge /din difuzoare pana-n sange/pentru ca inima ta moare /atunci cand sunetul dispare“. Creatorii unor “evergreen”-uri ale muzicii electronice romanesti precum Iarba verde de acasa, Ajutor, sau La mare (pentru cine-si mai aminteste!) au revenit cu E suflet in aparat, un album, care poate fi descarcat pe gratis (la 320) de pe site-ul lor.
Rezultat: Probabil ca multi vor fi tentati sa despice firul in patru vizavi de aparenta incongruenta emanata de titlul acestui disc. Oare cat suflet exista in Ableton? Rockerii conservatori ar putea intampina reale probleme in aceasta declaratie, dar Suie nu e pe targetul lor. Avem asadar 16 track-uri cu aparat si suflet, plus un intro si un outro. Se simte de la o posta ca e unul din cele mai „personale” discuri ale baietilor. E un du-te vino intre chestii underground si aranjamente sonore „indulcite“ (a se citi posibile slagare), dar, din fericire, procentul dintre ele e cat se poate de echilibrat. Amatorii de TM Base vor gasi aici marfa adevarata, insa si „restul lumii ” are parte de entertainment. Chiar daca nici una din piesele de aici nu are „lipiciul” lui Pentru inimi, exista momente care ar putea deveni slagare de radio. Evident, intr-o tara in care radio-urile ar fi incluse in categoria „normale”….
Gratie intro-ului, trebuie sa stabilim clar inca de la inceput: primul nivel al jocului inventat de Suie e captivant. Linia melodica e una echilibrata si dezvaluie o „felie” muzicala decenta. In care din cand in cand sunt introduse bucatele de dubstep, electronica, ambient, ragga, hip – hop and so on. Trairile aparatelor butonate de  Michi si Dobrica fac casa buna cu flow-ul lui Mr. Bean. Unul din lucrurile demne de remarcat este faptul ca cei trei au curajul de a aborda texte mai altfel. Nu ne aburesc cu dragostea sau probleme existentiale ale generatiei cu cosuri pe fata. Si nici n-o dau la-ntors cu textele in engleza ale reprezentantilor muzicii popcorn.
E drept, pe alocuri unii termeni folositi te lipesc de Google. Cati dintre voi, cei care nu sunteti producatori de muzica ati auzit de LFO? Adica oscilatorul de frecvente joase? Cel care isi gaseste locul in textul piesei care da titlul acestui album: „Scot, bag, intorc, deschid, modulez, ridic canalul/ Tu dansezi cand oscilez/ Modific ADN, LFO / Ma dau prin canal de parca sunt in metrou/ Sunt inginer de sunet cu Michi si Dobrica/ Masinaria face supa, nu va fie frica“. Se prea poate ca cei care sa fi auzit pana acum piesa baietilor care spunea ceva de genul „Durai” sa constate cu albumul in fata ca de fapt e vorba de „Do right”. Discul inglobeaza momentele mai „comerciale” de genul „Iti mai aduci aminte cand eram impreuna/ De nopti pierdute cu luna plina/ Tigari aprinse si sticle golite“ sau „Soundcheck microfonul e suspect/ Arunca mana sus / Daca auzi ceva corect” cu experimente din „Pe lo lo loc” sau instrumentatii  underground din Paparudeboy, Kung Fu sau Belladona. Cea mai buna zi e un fel de The Cure updatat pentru anul in curs, iar Baby Satellite e o mica excurse in lumea celor de la The Orb sau chiar Massive Atack. Un alt punct interesant al acestui nou joc de la Suie este Vino sa te cercetez. Aparent e un fel de verisor al Bonkers-ului lui Dizee Rascal. Iar britanicul „I wake up everyday it’s a daydream/Everythin’ in my life ain’t what it seems/I wake up just to go back to sleep/I act real shallow but I’m in too deep“e transformat in „Ce usor te blochezi , poate ai probleme/ Hai sa te cercetez“. E funny sau nu, in functie de starea fiecaruia.
Imi place ca oamenii acestia au cojones-ul necesar pentru a canta despre ingineri de sunet sau tigari aprinse. Si ca desi majoritatea pieselor sunt cantate in romana, cei de la Suie folosesc Soundcheck in loc de Proba de sunet. Imi place si amestecul de stiluri, chiar daca personal pe alocuri as fi introdus in ciorba si alte „felii”. Unicul minus este partea vocala. N-am nimic cu Mr Bean. Omul isi face treaba foarte corect. Doar ca poate ar fi fost mult mai interesant ca alaturi de el sa mai auzim si alte stiluri vocale. E fain ragga si hip hop dar la „ciorba” celor de la Suie cu siguranta puteau fi adaugate si alte ingrediente vocale. Era si mai gustoasa.
Suie sunt un fel de Bill Haley al muzicii electronice romanesti. Au dat ora exacta in aceasta felie si E suflet in aparat e un disc reusit. E albumul anului pe felia lui, aceea de muzica electronica romaneasca. Categoric, exista si alte nume adevarate in bransa, dar care n-au reusit sa iasa din underground. Din nefericire, Suie nu prea are concurenta. Oamenii canta la Baluri de Boboci sau evenimente sponsorizate de marci de tigari. Nu e nimic rau in asta, fiindca aparitiile lor sunt decente. Daca ar exista vreo 20 de Suie, cu siguranta as gasi mai multe hibe discului. Asa, respect Suie si keep on the good work!
Recomandari: „Durai” si ascultati acest album pus la liber pe site-ul oficial Suie. Si daca va place nu uitati sa-l si cumparati: baietii merita din tot sufletul sprijinul vostru!