Asteptari: Fara indoiala, Enrique Iglesias este unul din reprezentantii tagmei solistilor care au vandut ceva discuri la viata lor. 55 de milioane, ca sa fim mai exacti, suma care e totusi micuta in comparatie cu cele peste 300 de milioane de albume vandute de catre Julio Iglesias. Euphoria este cel de-al 9 – lea album al muzicianului si totodata primul care este cantat jumi – juma in spaniola si engleza.
Rezultat: Pentru cei care cred - fie si pentru o secunda- ca Enrique Iglesias activeaza in arta numita muzica, am o veste proasta: NU! Lalaielile frumos ambalate si mai apoi difuzate de milioane de ori pe unde hertziene pentru a le face hituri nu au cum sa fie incluse in vreo arta. Poate doar aceea a porstului gust, daca s-o fi inventat intre timp asa ceva. Cele 14 piese ale acestui disc se inscriu in lina melodiilor create special pentru oamenii care au o satisfactie personala atunci cand se trezesc fredonand bucatele muzicale insipide. Si pentru ca ghiveciul sa fie unul si mai “prezentabil” pentru mase, in ajutorul spaniolului au sarit o serie de vedete mai mult sau mai putin cunoscute pe meleagurile noastre, lista gostilor incluzandu-I pe Akon, Usher, Juan Luis Guerra, Pitbull, Nicole Scherzinger si duo-ul Wisin and Yandel. Omul care abordeaza intotdeauna o fata prietenoasa si si-a castigat faima si datorita tatalui sau nu reuseste sa transmita nici un mesaj. Pardon, mesajul e asa nu! Se prea poate ca acest vid atat in muzica cat si in text sa se datoreze faptului ca multi din reprezentantii „pop”-ului incolor din zilele noastre habar n-au ca ceea ce prezinta ei pompos ca fiind muzica ar trebui sa transmita ceva. Slalomul printre baladele midtempo si oaspetii care-si fac treaba mai mult sau mai putin decent este unul care nu induce absolut nici un fior, toate piesele fiind parca din categoria „de ascultat la coada la pasapoarte”.Sau la o sedinta de coafor, dupa caz.
Euphoria e genul acela de album care are de toate si nimic. E probabil sa nasca cateva hituri pe la radiouri. Pentru cine considera asta un plus, Euphoria poate fi un disc aproape acceptabil. La capitolul lipsuri, lista e lunga si plictisitoare. Ca si muzica distinsului solist. Pe scurt, pentru oamenii care nu isi fixeaza preferintele muzicale dupa ceea ce dicteaza altii Euphoria este unul numai bun de ocolit. Oricat as incerca sa recomand o piesa de aici, acest lucru mi-e imposibil. Poate, cu indulgenta ar fi Heartbeat, melodia care are are niscaiva iz de David Guetta pe partea instrumentala.
Recomandari: Sincer, mai bine nu! Evitati-l pe cat se poate, s-ar putea sa nu scapati de cateva bucati din el pe la cozile pentru buletine, pasapoarte si alte cele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu