11 oct. 2010

Goldfrapp - Head First

Discul Head First se invarte in zona italo – disco si pop. Are momente de Hi – NRG si  e pe alocuri o imbinare intre Jean Michelle Jarre si Eurytmics. E inca un capitol din popularul curent I love the 80’s. Un album decent, bine – slefuit, bun de ascultat pentru marea majoritate. Deopotriva dezamagitor pentru ca de la Goldfrapp asteptam ceva fantastic.
Asteptat cu sufletul la gura de multi, cel de-al 5-lea album discografic realizat de Alison Goldfrapp şi partenerul ei Will Gregory nu reuseste nici pe departe sa straluceasca. Oamenii care au experimentat taramuri diverse si au surprins un univers plin de emotii au cam dat-o in bara. Asta vizavi de asteptari, caci in comparatie cu multe produse de gen aflate pe piata discul este unul mai mult decat decent.

Primul single care a anuntat discul, Rocket, surprinde exact noua directie. Adica synth – pop – ul anilor 80, era post Giorgio Moroder. Cu vagi reminescente chiar si din coloana sonora a serialului Miami Vice. Sau Flashdance, cum preferati. Cu coruri cat se poate de placute si ascultabile de oricine. Din pacate, Rocket este unicul moment de 24 de karate al acestui disc.

Dreaming in schimb e una din piesele care n-ar fi avut ce cauta aici, fiind o pledoarie pentru plictiseala. Piesa care da titlul discului incepe de parca ar fi unul din zecile de hituri din visteria ABBA iar I wanna life nu iese nici ea din categoria pieselor pe care le asculti si nu ramai nimic dupa aceea. Alaturi de Rocket unicul moment in care Goldfrapp se ridica la nivelul asteptarilor este Shiny and warm. Piesa de final Voicething, desi se vrea un experiment care sa mai spele rusinea unui album atat de pop, nu reuseste defel sa fie digerabila. Dupa ce ca au scos un disc numai cu noua piese care tine doar 35 de minute, au mai ocupat aproape cinci minute si cu aceasta abureala...

Discul Head First se invarte in zona italo – disco si pop. Are momente de Hi – NRG si  e pe alocuri o imbinare intre Jean Michelle Jarre si Eurytmics. E inca un capitol din popularul curent I love the 80’s. Un album decent, bine – slefuit, bun de ascultat pentru marea majoritate. Deopotriva dezamagitor pentru ca de la Goldfrapp asteptam ceva fantastic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu