Asteptari: Jerry Lee Lewis implineste la sfarsitul acestei saptamani 75 de ani. O varsta la care altii au nevoie sa se uite in buletin ca sa-si rosteasca numele. Nu si The Killer. Are o caruta de albume la activ, inclusiv cateva editate in anii 50. Este raspunzator printre altele pentru evergreen-uri ca Great Balls of Fire, High School Confidential sau "Whole Lotta Shakin' Goin' On. Dupa patru ani de la aparitia albuului Last man standing, avem parte de o noua repriza de colaborari.
Rezultat: Bun gasit la serialul de mare succes „hai sa facem un disc cu multe superstaruri”! Metoda folosita de Rick Rubin cu Johnny Cash e folosita si in acest caz. Nimic de zis, multe momente din acest disc sunt pur si simplu superbe, dar parca totusi as fi preferat un album in care nea Jerry sa cante singur. Alone, carevasazica. Mean Old Man se lafaie in melodii cunoscute interpretate alaturi de nume „grele” ale muzicii. E ca un dictionar din acela cu „100 de filme care merita sa fie vazute in viata”. De data aceasta adaptat in „n talente inghesuite pe parcursul unui CD”. Printre colaboratorii acestui disc se numara Eric Clapton, Merle Haggard, Sheryl Crow, trei „bucati” din Rolling Stones, o bucata din Beatles si insiruirea poate continua mult si bine. Sa nu uitam insa de eroul principal, un om care nu si-a schimbat stilul inca de la inregistrarea primului sau demo in 1954. Pionierul rock n roll – ului a influentat intr-un fel sau altul o gramada de stiluri si muzicieni, printre acestia numarandu-se nume din punk, gospel, country si chiar si Michael Nyman!
Omul acesta stie sa se bucure de viata intr-un mod admirabil, de studiat pentru multi altii. Se prea poate ca atunci cand dai peste simpatica Roll over Beethoven sa nici nu remarci ca la tobe se afla nimeni altul decat Ringo Starr. Aproape fiecare piesa are un sarm aparte, datorat atat stilului inconfundabil al lui The Killer cat si a invitatilor. Pe Whiskey River de exemplu vocea lui Willie Nelson este cat se poate de la locul ei, iar amprenta lui Eric Clapton pluteste cat se poate de tare in You Can Have Her. Dead Flowers-ul celor de la Rolling Stones capata o nuanta aparte gratie lui Mick Jagger. Categoric, e greu sa alegi ceva care ar putea fi numit la creme de la creme aici. Si totusi, dupa indelungi deliberari, onoarea ii revine piesei You are my sunshine. Nu neaparat pentru aportul lui Sheryl Crow, ci pur si simplu pentru o varianta mirifica a unui standard asijderea. Desigur o buna parte din invitatii speciali ai acestui album sunt raspunzatori pentru calitatea pieselor, dar nu trebuie uitat nici o clipa fundatia: Jerry Lee Lewis. Dealtfel unica piesa in care The Killer isi etaleaza talentele solo este Miss The Missisipi & You, o incununare de succes a unui album cu adevarat grandios. Exista si lucruri mai putin remarcabile. Cum ar fi varianta de aici a hitului Bad Moon Rising. Sau chiar Rockin my life away, in care Kid Rock da cu bata-n balta. In piesa care da titlul albumului, The Killer ne spune ca e un om batran. Discul demonstreaza insa ca a fi batran nu inseamna neaparat a fi fara vlaga. Dap, exista chestii misto si la aceasta varsta. Oare cati dintre noi le vom prinde insa?
Recomandari: Nimanui nu-i strica din cand in cand o supra – doza de rock and roll de la mama lui. Iar Jerry Lee Lewis e alegerea perfecta pentru o seara de zbenguiala in stil retro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu