6 oct. 2010

Kele - The Boxer

Asteptari: Avand in vedere ca cel care a pus la cale acest disc este solistul formatiei Bloc Party, s-ar putea ca asteptarile sa fie indreptate spre zona indie rock. Doar ca, debutul lui Kele Okereke nu e defel asa, fiind ancorat in zona muzicii dance.

Rezultat: Pentru cei obisnuiti cu muzica celor de la Bloc Party si in general cu experimentele din zona dance a muzicii britanice, The Boxer nu are darul de a soca. Se prea poate ca urechile obisnuite numai cu indie rock sa fie nitel surprinse totusi de acest disc care navigheaza in mai multe stiluri. Walk Tall, de exemplu, care deschide seria celor zece piese de aici este construita pe un beat ciudat cu influente chiar a la Josh Wink pe alocuri si cu un “flow” vocal extrem de persistent. Fiindca in lumea muzicii dance decente se pune un accent deosebit pe solutiile instrumentale si in The Boxer acestea sunt cat se poate de “lucrate”. Single-ul Tenderoni este si el axat pe sound-ul acela denumit “four to the floor” iar The other side este momentul “Bloc Party” al albumului, fiind o piesa condusa de un riff de chitara arogant, care face casa foarte buna cu elementele dance. Desi ramane oarecum in aceeasi zona, Everything you wanted nu pare a se ridica la standardele la care te-ai fi asteptat de la domnul Kele. Unul din momentele cele mai izbutite ale acestui disc este piesa Rise. Pe langa inceputul pur britanic si crescendo-ul excelent al solistului care rosteste hipnotic „Brothers and sisters cant you see / That you are stronger that you thing“ piesa straluceste prin instrumentatia dementiala care pe alocuri o da in ringul de dans iar alteori in nebunia intalnita in piesele lui Josh Wink, finalul acesteia fiind apoteotic. E un fel de Chemical Brothers, din vremurile lor bune, dar din pacate e unicul moment de aceasta anvergura pe intreg discul.

Atunci cand asculti The Boxer nu ai cum sa nu remarci ca muzicianul care ne-a incantat urechile cu piese ca Helicopter sau The Prayer si-a propus sa exploreze latura dance din adancul fiintei sale. Excursia este una fara compromisuri si cu multe elemente din “magia” celor de la Bloc Party. Cu toate acestea, rezultatul final nu este unul convingator, materialul fiind undeva in „nomans land“-ul dintre indie si dance.

Recunosc, imi place fusion-ul. Nu cel dintre bucataria europeana si cea japoneza, ci acela care se manifesta in oricare cotlon al muzicii. The Boxer e un fusion intre dance si indie – rock bine executat, cu vocea unica a lui Kele care face ravagii si instrumentatii “destepte”. Cu toate acestea, feeling-ul nu e unul care sa te dea pe spate, desi nu exista motive de carcoteala atunci cand e sa analizezi obiectiv piesele. Albumul duce lipsa de acea scanteie care face ca “lumea muzicala sa se invarta”, drept pentru care ramane cu eticheta “decent dar de care te poti dispensa”.

Recomandari: E un must – have pentru fanii Bloc Party si o auditie “asa si asa” pentru restul lumii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu