Asteptari: Laura Phillips "Laurie" Anderson este o artista „mai altfel“ din scena muzicala,care si-a inceput cariera in domeniul sculpturii la sfarsitul anilor 60. Devenita cunoscuta gratie single-ului O Superman aparut in 1981, Laurie revine dupa noua ani de pauza cu albumul Homeland.
Recomandari: Fiindca Laurie Anderson face parte din categoria aceea de artisti carora li se aplica stampila de „performance“, componenta strict sonora a actului artistic nu este elocventa pe deplin. Cu toate acestea, avand in vedere ca este vorba de un CD si nu de un DVD, materialul acesta poate fi analizat – fara a-l decupa din context – si auditiv. La acest capitol, situatia nu este prea roz. Si asta pentru ca din punctul de vedere al instrumentatiei materialul este unul anost. Pentru cei care se asteapta la momente sonore de avangarda, discul este o deceptie. Cu D mare. Insa, pentru aceia care sunt degustatori de mancaruri mai complexe, situatia se schimba.
E de la sine inteles ca oamenii care apar ca si colaboratori pe acest album fac parte din „felia” de artisti considerati de critici de avangarda. Ori underground, daca vreti. Il gasim aici la saxofon pe John Zorn. Dar si pe Kieran Hebden, britanicul care a facut parte din trupa Fridge care in zilele noastre activeaza sub pseudonimul Four Tet. Un alt nume prezent de asta data pe partea vocala la colaborari este Antony Hegarty. Iar ca si producator il avem pe sotul artistei, Lou Reed. Iar ca si piese avem o sumedenie de „exercitii“ mai interesante sau nu in care textele au cel putin la fel de mare importanta ca si fundalul sonor. Una din cele mai prietenoase piese ale discului este Only an expert. In care Laurie face o radiografie necrutatoare a societatii americane, dar care se potriveste ca o manusa pentru tot restul lumii. Melodia ataca tagma asa – zisilor experti care au solutii la orice fel de probleme. Ni se spune ca exista The Hair Solution. The Debt Solution. The World Solution. The Sushi Solution. si ca oamenii sunt avizi sa-si inventeze probleme pentru ca mai apoi cineva sa le rezolve. Este exemplul clasic de piesa a la Laurie Anderson. Una in care textul si mesajul sunt poate chiar mai importante decat muzica, o muzichie care nu e defel adresata piciorului, ci creierului. Piesele sunt burdusite cu speech-uri, polemici, poezii sau viziuni apocaliptice . Cu peste 11 minute, Another Day in America e o alta piesa care se remarca din prima. O poveste care trebuie ascultata cap – coada la casti, fara nici o alte interferenta, pentru a avea efect.
Desigur exista si momente mai putin reusite printre cele 12 piese. Desigur, Laurie Anderson nu este o auditie pentru oricine. S-ar putea sa fie o pierdere de timp sau o bijuterie, in functia de perceptia fiecaruia. Ceea ce deosebeste acest album de marea majoritate a celor aflate pe piata la ora aceasta este faptul ca are in el o doza puternica de provocare. Te face sa gandesti, sa analizezi. Se prea poate sa nu fii de acord cu cele exprimate dar n-ai cum sa nu apreciezi efortul.
Recomandari: Doar pentru oamenii care nu sunt speriati de cuvinte ca avangarda sau experimental. Si care au auzit vreodata de Phillip Glass.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu