8 oct. 2010

Miike Snow - Miike Snow

Aflati undeva intre mainstream si underground cu o muzica aflata la confluenta stilurilor pop, dance si rock, suedezii de la Miike Snow au un disc excelent in prima lui jumatate. Cealalta jumatate e mai problematica, dar nimeni nu e perfect. Ah, si era sa uit, Animal este cea mai dragalasa melodie pop a anului trecut. Pe bune!
Cine n-a auzit Burial, Animal sau Black and Blue a pierdut cateva din cele mai dragalase melodii pop al anului trecut. Cine n-a auzit albumul de debut al misteriosului nume de Miike Snow se poate astepta la un disc pe jumatate excelent. In ceea ce priveste cealalta jumatate, hei, nimeni nu e perfect....

Cei care dau importanta si copertilor discurilor vor avea parte de un prim indiciu. Ca e vorba de ceva Made in Scandinavia. Sentimentul se intareste chiar de la primele note ale piesei care deschide albumul. Sunetul de sintetizator care vine parca-n valuri, cu pauzele tipic scandinavice creeaza o melodie jos palaria, Animal. Diversele "mutatii" in zona muzicii pop din aceasta parte a continentului au dat roade si-n trecut, daca e sa ne gandim numai la A-ha, ABBA, Sugarcubes, Cardigans, Royksopp si asa mai departe. Miike Snow se poate adauga lejer la aceasta lista fiindca reuseste sa surprinda printr-un pop interesant si distractiv. Fabricat in Suedia, of course.

In ciuda numelui, Miike Snow este o formatie alcatuita din trei tipi. Doi dintre ei si-au facut "ucenicia" in domeniul productiei sub numele de Bloodshy & Avant. Cu brio, fiindca au scris/compus/produs pentru Madonna, Kylie Minogue sau Kelis si au si un premiu Grammy la activ. Cel de-al treilea este american.

Muzica tipic suedeza isi da in petec cu mare fast in piesa Burial, care defineste cat se poate de puternic amalgamul care se revarsa din Miike Snow. Adica pop, electro, dance si putin rock alternativ. Pare o asociere insipida, dar in mana celor de la Miike Snow e posibil si asa. Burial nu duce lipsa nici de umor, textul At your own funeral dont forget to cry (La inmormantarea ta/ Sa nu uiti sa plangi) fiind cat se poate de morbid. Piesa este insa cat se poate de fericita, fiind una din cele mai bune mostre de pop dragalas fabricat anul trecut. Black and Blue suna de parca Deadmau5 s-ar fi gandit sa colaboreze cu orice trupa de rock din Marea Britanie din zona Kasabian sau Oasis.
Paralele cu diverse nume din zona electro si pop nu se opresc defel odata cu auditia discului. A horse is not a home aduce a LCD Soundsystem si exceleaza prin energie  iar balada Sylvia aluneca in zona Massive Atack, cel putin prin prisma armoniilor neconventionale. Cel mai mare hit al lor Animal este fara indoiala o piesa care isi merita locul intr-un muzeu al pieselor care au schimbat ceva in materie de "gusturi“. Daca pe alocuri vocea seamana a vremurile de-nceput ale celor de la The Police, restul este o revolutia a sunetelor combinate de n ori care dau o linie mlodica aparent bizara, dar foarte dragalasa in final. Este o melodie care parca iti plateste datoriile pe care le ai la banca. O capodopera. pop.

Desigur, exista si momente mai putin marete. Cult Logic nu se ridica nici pe departe la pretentiile unui asemenea album, iar Plastic Jungle aduce a ceva din anii 80, nu din prima linie insa. Chiar daca In search of nu este tocmai de aruncat la Recicle Bin, repetivitatea e obositoare, iar Faker, care inchide discul este o gluma. O balada cantata la pian in stilul Beatles, cu putina gheata din Nord.

Asadar, Miike Snow are doua parti distincte. Daca primele cinci piese au fiecare plusuri de originalitate, celelalte sunt parca de umplutura, copiind pe ici pe colo ideile primei jumatati si nereusind sa prinda statutul de "iesit din comun".

Pozitionati undeva intre dance/pop/rock alternativ ca si stil si la mijlocul distantei dintre mainstream si underground, e greu de crezut ca Miike Snow si-a propus sa umple stadioane la concertele lor din viitor. Nu mai putin adevarat este faptul ca formatia care a adunat laolalta pe un singur disc capodopera Animal plus alte doua piese de exceptie (Burial si Black and Blue) este una de care vom mai auzi pe viitor.

Miike Snow poate fi o auditie placuta pentru orice posesor de urechi care gusta intr-un fel sau altul chestiunile care se intrepatrund. Nu e pentru fanii inflacarati ai niciunui stil, e pentru cei care sunt curiosi de muzica dragalasa venita din Nord.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu