6 oct. 2010

OMD - History of Modern

Asteptari: Chiar daca au debutat cu discul Orchestral Manoeuvres in the Dark in 1980, membrii fondatori ai acestei trupe - Andy McCluskey si Paul Humphreys – au pus bazele formatiei doi ani mai devreme si au reusit sa isi creeze un drum aparte in lumea synth – pop cu memorabilele hituri Electricity, Enola Gay, Joan of Arc (Maid of Orleans), Sailing on the seven seas sau Tesla Girls. Dupa 14 ani de pauza de la ultimul disc (Universal), fanii OMD au parte de un material nou – nout.

Rezultat: Odata ce ai prins “microbul” OMD, sansele de decontaminare sunt infime. Ceea ce fac oamenii acestia dupa 14 ani de pauza este pur si simplu grandios. E drept, History of Modern nu suna de parca ar fi fost scos in 2010. Stiu, acest fapt poate sa-I sperie pe unii, dar in cazul OMD “neinfectarea” lor cu trendurile actuale in materie de muzica este o decizie cat se poate de inteleapta. Pentru amatorii de minimal, techno progressive, black – metal sau cei care iubesc mai mult decat e necesar auto – tune – ul, OMD nu e tocmai alegerea potrivita. In schimb daca faceti parte din categoria acelor oameni care iubiti muzica anilor 80 dar nu va regasiti in pop – ul bubble – gum de astazi, nu ratati acest disc. E pop, dar acela de calitate, care se facea pe vremuri. E usurel, melodios, dar nu-ti insulta inteligenta. E mirific, ce mai!

Una din surprize este aceea ca primele acorduri sunt de chitara. New babies, new toys reuseste sa dea un start cat se poate de energic acestui History of Modern, care se vrea o incursiune in lumea muzicala moderna, influentata nu-I asa si de rock. Si totusi fanii OMD n-au de ce sa-si faca griji, synth-urile sunt la fel de romantice si melodioase ca pe vremuri. Single-ul If you want it este o mostra cat se poate de exacta a ceea ce se regaseste pe acest disc. Vocea lui McCluskey este neschimbata, melodiile au si astazi un vibe aparte, totul e la locul lui. Sometimes are un usor iz de Moby gratie vocii feminine care se repeta obsesiv pe refren. Sister Marie Says e un moment in care din nou se remarca vocea de neegalat a OMD-ului. Pentru variatie exista aici si momente “incetinite” dar si un beat saltaret. Pulse e o piesa care va face deliciul acelora care il admira pe Giorgio Moroder si totodata este momentul care aminteste ca oamenii acestia se descurca foarte bine si la timpul “prezent”, constructia sonora fiind una admirabila. Alte momente briliante sunt The Future, The Past and Forever After si 'History of Modern II'.

Desigur, pentru cei care n-au prins vremurile de glorie ale celor de la OMD exista posibilitatea ca unele compozitii de aici sa fie usor depasite. Categoric, OMD nu incearca defel sa se adapteze vremurilor moderne. Se hranesc din trecut dar au si cateva momente actuale. Si, slava Domnului, nu folosesc auto – tune – ul! Nu e un disc care sa te dea pe spate, dar revenirea celor de la OMD va bucura cu siguranta o buna parte a populatiei care este satula pana la refuz de pop – ul parca tras la xerox din zilele noastre. Nu e un secret pentru nimeni faptul ca e prea mult 80s in zilele noastre. Si totusi, un OMD ca acesta e binevenit oricand. Si ca sa fim cat se poate de onesti, oamenii acestia le dau o lectie adevarata celor de genul Hurts care incearca sa “prinda” astazi ceea ce trupele din acei ani aveau in sange: originalitatea!

Recomandari: Pentru aceia care cunosc anii 80 nu doar gratie linkurilor de pe youtube.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu