6 oct. 2010

Phil Collins - Going Back

Asteptari: Opt ani e o perioada groaznic de lunga chiar si pentru un artist care se poate mandri ca a vandut de-a lungul anilor peste 100 de milioane de discuri. Fostul tobar al Genesis-ului, care a devenit mai apoi solistul plin plecarea lui Peter Gabriel a ajuns la albumul cu numarul opt din discografia proprie.

Rezultat: E imposibil sa nu ramai dezamagit dupa ascultarea acestui disc din mai multe motive. In primul rand, fiindca materialul nu cuprinde absolut nici o compozitie proprie, toate cantecele fiind cover-uri ale unor slagare Motown din perioada anilor 60. Chiar daca la inregistrarile celor 18 hituri de odinioara au participat si trei membri ai legendarei trupe The Funk Brothers (raspunzatori pentru o serie de hituri ale acelor ani), rezultatul nu este deloc satisfacator. Si asta fiindca prestatia vocala a celebrului Phil Collins nu reuseste sa declanseze nici cea mai mica emotie. Nu lipsesc din aceasta insiruire de hituri celebra Papa Was A Rollin’ Stone din repertoriul celor de la The Temptations sau Standing In The Shadows Of Love a celor de la The Four Tops. Care din punctul de vedere al aranjamentelor sonore reusesc sa fie la-naltime, dar – din nou – sunt trase in jos de vocea solistului. Poate o alta dezamagire este provocata si de alegerea repertoriului. Hai sa fim seriosi, de ce ar vrea cineva sa asculte superba Uptight a lui Stevie Wonder cu vocea lui Phil Collins? E drept, in multe cazuri intoarcerea in trecut a fost un pas cat se poate de inspirat pentru multi artisti. Phil Collins insa a dat-o in bara. Pentru fanii sai recomand ascultarea pe repeat a unor Sussudio sau Another day in paradise. Iar pentru fanii vechiturilor Motown, originalele sunt intotdeauna mai bune....

Recomandari: Pe cat posibil evitati apropierea de Going Back, poate creea plictiseala groaznica!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu