Proconsul - Sens Unic

Cand pop, cand rock, muzica celor de la Proconsul este un amalgam pretabil la tot neatu. Doar ca lipseste hitul. Din pacate sound-ul este intepenit undeva intre allegro ma non troppo si lento moderato. Iar rezultatul este undeva intre langsam si vivace, dar fara viteza ametitoare a vremurilor noastre.

Pare o vesnicie de cand Proconsul a scos Cerul. Sau De la rusi. E drept, au mai existat pe ici pe colo momente interesante, dar n-au mai reusit sa sparga gura targului. Nu mai putin adevarat e faptul ca avem de-a face cu o trupa atipica pentru tarisoara noastra. Care se invarte constant in zona pop – rock. O formatie ale carei concerte sunt pe cinste, ca la carte, simtindu-se de la o posta ca sunt buni instrumentisti. Din pacate, “hiba” e undeva in departamentul inspiratie si compozitie si e greu de remediat.

Dintotdeauna vocea solistului Bodo a fost unul din elementele de “lipici” ale trupei. Asa se intampla chiar de la prima piesa a noului album Sens Unic, cea numita Din tot ce a ramas. Are ea un iz apropiat oricarui slagar al anilor 80, un lucru nu tocmai rau daca ne gandim la muzicalitatea acelor ani. Cu toate acestea, melodia nu are aura unei piese beton, asa cum te-ai astepta de la piesa care deschide un disc. Urmeaza Vagabond, melodia care sufera de un sound de clapa mult prea invechit la inceput, dar devine pe parcurs destul de interesanta, mai ales pe refren. Corul feminin care se aude pentru cateva secunde ici colo si la alte piese este o gaselnita interesanta intr-o anumita masura.

Dupa ce am ascultat primele secunde ale piesei numite Impreuna, am crezut ca cineva mi-a schimbat brusc CD-ul. S-asta pentru ca similitudinile cu clapa sound-ului norvegienilor de la A-Ha sunt zdrobitoare. Nu, nu e nici pe departe un pseudo – cover, pur si simplu sunt aceleasi tonalitati. Daca va era dor de balade, exista aici Iubirea ta. In care vocea  este „in fata“, exact cum ar trebui sa fie si in piesele precedente. La Terra e mia, a 5-a melodie a acestui disc incepe cat se poate de promitator si este fara indoiala unul din punctele bunicele ale discului. Candidata la next single. Nici piesa care este difuzata actualmente la posturile de radio, Sunt al tau, nu este defel rea, avand o linie de clapa foarte interesanta. Si care a scapat parca de “praf. Linia obsesiva de synth este acompaniata de un refren bunicel, piesa fiind unul din motivele pentru care acest album merita sa fie ascultat.

O oarecare surpriza o reprezinta melodia numita Minte. Care e imbogatita de data asta cu un ritm disco extras parca din vremurile in care lumea dansa pana la zece seara la discoteca! Vocea lui Bodo este din nou undeva “in spate”, mult mai absenta ca forta decat ar fi necesitat acest fel de compozitie. Melodia este un easy pop care nu seamana cu nimic altceva de pe disc. Inger de lumina vrea sa dea senzatia unui U2 pe alocuri, iar Poti schimba atinge din nou capitolul „balade fara rost“. Guess what? Si piesa care inchide discul e in acelasi registru. Cantec neterminat este cantata de absolute toti membrii trupei (pe rand), astfel ca avem parte de o strofa in italiana a managerului trupei si una in engleza a basistului James, cel care l-a inlocuit anul trecut pe timisoreanul Florin Barbu. E un cantec dedicate nevestelor. De ce ste un cantec neterminat? “Pentru ca iubirea noastra nu se va sfarsi niciodata“, spune Bodo in finalul acestui Sens Unic. pentru neveste

Senzatia pe care o ai dupa auditia acestui disc este ca dincolo de momentele mai mult sau mai putin bune, baietii oscileaza nepermis de mult intre pop si rock. Momentele de sclipire sunt alterate prea des cu pasaje stilistice prafuite. Nu iti dai seama ce le lipseste: o ancorare mai puternica in realitate sau un compozitor – minune. Chiar daca este departe de a fi rea, muzica lor nu se ridica la asteptarile pe care le-ai avea de la o trupa care a aniversat recent zece ani de existenta. Scufundarile lor cand in pop cand in rock creeaza un amalgam pretabil la tot neatu, dar caruia ii lipseste cireasa de pe tort. Hitul, slagarul, diamantul. Din pacate sound-ul lor este intepenit undeva intre allegro ma non troppo si lento Moderato. Iar rezultatul este undeva intre langsam si vivace, dar fara viteza ametitoare a vremrilor noastre. Discul este cand cald,  cand rece. Poate fi consumat de amatorii de rock si pop, ambele in variante light.