The Roots - How I Got Over

Asteptari: The Roots este o formatie americana hip - hop din curentul “oldschool” care si-a creat o faima binemeritata printre adeptii genului datorita faptului ca abordeaza acest stil dintr-o perspectiva jazzy, intr-un mod cat se poate de eclectic. How I got over este albumul cu numarul noua din discografia formatiei, care imbina intr-un mod abil textele sociale cu sonoritatile mai “asezate”.
Rezultat: Albumul inovatorilor de la The Roots este unul cat se poate de coerent si care poate fi ascultat fara nici o contraindicatie si de catre oamenii care nu agreeaza in mod special hip – hop – ul. Desi incep sa fiu pur si simplu enervat de “moda” de a face un material discografic cu o armata de colaboratori, de aceasta data trebuie sa recunosc ca lista impresionanta de invitati speciali de pe acest disc este una care nu deranjeaza. Defel. Ba chiar aduce un plus de culoare, chiar daca oamenii acestia s-ar fi descurcat – sunt sigur – si pe cont propriu. Asadar se regasec aici nume mai mult sau mai putin cunoscute: de la John Legend la Johanna Newsom, de la Monsters of Folk la trei membri ai trupei Dirty Projectors.

Cele 11 siluete prezente pe coperta acestui album n-au nimic de-a face cu fotbalul, ci transmit mai degraba un mesaj care indica faptul ca in vremuri rele nu e nici o rusine sa apelezi la prieteni pentru a supravietui. De la inceputul A peace of light (realizat impreuna cu trei dintre membrii formatiei Dirty Projectors) e clar pentru toata lumea ca doza de hip hop care se revarsa aici nu are parte de acea aroma de “comert” care se simte la mai toti raperii americani. Dupa inceputul psihadelic care implica negresit si  o orga Hammond, inedita voce a solisitului de la Monstres of Folk face ravagii in piesa Dear God 2.0. care inaintea pasajului de rap seamana cu una din superbele compozitii ale celor de la Radiohead. Printre momentele de exceptie ale discului se numara The Day, care are parte de o voce a la Macy Gray. Dar cireasa de pe tort ramane fara indoiala Right on, care are parte de un sample dintr-o piesa de Johanna Newsom. E greu de imaginat cine altcineva din zona hip – hop ar fi putut sa “aseze” atat de bine vocea Johannei pe niste beat-uri atat de saltarate, cu un rezultat atat de satisfacator. O combinatie castigatoare e prezenta si-n The Fire, unde fundalul sonor este de-a dreptul terifiant de inovator. Printre melodiilecare-ti raman intiparite in minte de la primul contact sonor se numara si Walk Alone.

Albumul celor de la The Roots este unul decent datorita faptului ca isi trage influentele din jazz, funk sau soul. Spre deosebire de tonele de hip – hop produse azi in Statele Unite, discul acesta chiar are oaresce treaba cu arta. Interesant este ca pe parcursul auditiei creatiile realizate de creierii trupei , Tariq "Black Thought" Trotter si Ahmir "Questlove" Thompson, lasa uneori impresia ca ar fi fost facute de vreo trupa frantuzeasca de rap. Respect pentru asta!

Recomandari: Pentru amatorii de hip – hop care dau doi bani si pe fundalul sonor, nu numai pe injuraturile din “flow”.