Asteptari: Gordon Matthew Thomas Sumner, muzicianul in varsta de 59 de ani se poate lauda cu nu mai putin de 16 premii Grammy, obtinute atat pentru activitatea sa cu The Police cat si cea solo. Dupa ce anul trecut muzicianul a scos un album de Craciun, a venit vremea pentru un disc numit Symphonicities.
Rezultat: Nu-ti trebuie un fler deosebit pentru a ghici ca albumul acesta este unul din seria acelora in care un interpret care a vandut sufiecient de multe discuri pentru a trai linistit tot restul vietii se aliaza cu o orchestra simfonica si isi reinterpreteaza piesele intr-o maniera “altfel”. De obicei, piesele alese in acest gen de “combinatie” fac parte din categoria greatest hits. Poate singurul atu al acestui disc este tocmai acest fapt: melodiile prezente aici nu sunt “doar” hituri. Sau ca sa formulez altfel: lipsesc anumite slagare evergreen din visteria solistului. E bine sa fii Sting, findca omul acesta are un auditoriu cat se poate de tolerant.
Selectia incepe cu Next to you, o piesa de pe vremea punk – rock a celor de la The Police. Care totodata se recomanda a fi unul din cele mai interesante momente ale acestui disc, prin maniera in care Orchestra Filarmonica din Londra (care e prezenta cap – coada aici) isi face treaba. E drept, parca piesele din cariera solo ale lui Sting se preteaza ca o manusa la tratamentul simfonic, astfel incat e de mirare ca acestea n-au fost pana acum “prelucrate”. Vocea sa ramane aceea pe care o stim de mai bine de trei decenii. In plus, cantecele arhicunoscute sunt cantate aproape in aceeasi maniera ca originalele, fara prea multe variatiuni. I Hung My Head, piesa extrasa din albumul Mercury Falling are un inceput de Debussy, care mai apoi e schimbat intr-un pop – rock decent. Cea mai schimbata piesa fata de original ramane celebrul hit Roxanne. Chiar daca in sine melodia este aceeasi, aranjamentul sonor este hmmm...sa zicem neinspirat. Surpinzator pe aceasta colectie de piese exista si obscuritati, cum ar fi “The Pirate’s Bride” sau “The End of the Game. Doua piese care n-au reusit sa intre pe albume ale artistului fiind B side-uri. Ar fi nedrept sa nu amintesc de marile slagare de aici. Englishman in New York suna binisor dar nu convinge, Every Little Thing She Does Is Magic se incadreaza in categoria „safe”, iar When we dance nu reuseste nici ea sa fie la-naltime. Din slagarele lui Sting care ar fi meritat sa intre aici lipsesc o sumedenie, sa amintesc numai doua If You Love Somebody Set Them Free" sau "Fragile.
Din pacate, albumul acesta este „asa si asa”. Are momente bune, dar de la Sting nu e de-ajuns atata. Chiar daca fuziunea dintre pop si clasica este pe alocuri cat se poate de interesanta, marile slagare ale lui Sting raman adevarate perle in variantele lor originale. Probabil ca e interesant sa auzi aceasta fuziune live, poate avea un impact mult mai mare. Asa, in vecinatatea boxelor din casa, prefer oricand „vechiul” Sting, cel neclasicizat, dar care a avut un sarm aparte.
Recomandari: Poate fi o auditie interesanta pentru fanii muzicii in general, desi personal prefer sa ascult superbele slagare ale lui Sting in varianta „echte”, originala carevasazica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu