6 oct. 2010

Zaz - Zaz

Asteptari: Stop joc! Desi poarta porecla de Zaz, muzica tinerei frantuzoaice Isabelle Geffroy n-are nimic de-a face cu celebra fabrica de automobile cu acelasi nume din Ucraina. In cazul in care nu ocoliti din principiu canalele mass – media franceze exista mari sanse sa fi auzit cel putin de 17 ori in aceasta perioada Je Veux. O piesa gypsy – jazz, o voce enigmatica. Ea este Zaz, cea care a declansat o adevarata manie in Franta iar albumul ei de debut a ajuns pana pe cea mai inalta treapta a clasamentului de discuri din tara ei natala.
Rezultat: Desi nu agreez in mod special combinatia de gypsy – jazz, care adesea este „imbunatatita” cu eticheta „world –music”, trebuie sa recunosc ca debutul acestei soliste de 30 de ani este unul „care te prinde” din prima. Ei bine, pana la epitetele de „merveilleux” si „viitoarea speranta a Frantei” – cu care a fost blagoslovita tanara interpreta de criticii muzicali francezi – mai e ceva cale, dar e un start mai mult decat onorabil.
Judecand la rece, e destul de greu de explicat succesul acestui disc. Si asta pentru ca pe plan stilistic nu e nimic extraordinar aici. OK, bien, e o voce placuta, dar nu una care sa-ti creeze fiori pe sira spinarii. Si la texte situatia e „comme ci, comme ca”. Nefiind scrise in limba engleza, acestea nu prea au sanse de „lipici” la lumea care nu se descurca binisor in limba lui Voltaire. Cu toate acestea, single-ul Je veux este unul care ti se intipareste in creier inca de la prima ascultare. Aflam din el ca Zaz nu isi doreste bijuterii de la Chanel, camera la Ritz sau limuzine. Ci doar dragoste, fericire libertate. Cateva din piesele de aici se intrepatrund intr-o maniera cat se poate de eleganta cu folk-ul ca de exemplu Port Puton. Printre momentele cu adevarat remarcabile se numara Prends Garde a Ta Langue si Ni Oui Ni Non, piese care pe alocuri au parca franturi din creatiile canadienilor de la The Lost Fingers. Dans ma rue are un aer de chanson francais de la distanta iar finalul Éblouie par la Nuit, e unul cat se poate de bine ales, unul care te face sa te intrebi „whats next?”. Unul din motivele pentru care acest disc este atat de „lipicios” este acela ca piesele au fost compuse de nu mai putin de patru oameni. Asta daca o numaram si pe interpreta lor, , care dealtfel este creditata ca si co – producatoare la nu mai putin de sase melodii din totalul de 11.
Se prea poate ca eticheta de gypsy jazz care i s-a pus acestei soliste sa nu fie tocmai exacta. E drept, printre franturi se pot recunoaste influentele stilului cel mai bine mediatizat de Django Reinhart, insa topping-ul este unul „pop”. Chiar daca sunt absolut convins ca exista o multime de voci de genul ZAZ chiar si in tara noastra, albumul acesta este unul cat se poate de bine realizat. Fara indoiala, sarmul acestui disc este datorat in buna parte unui amestec cool de stiluri. Pe langa traditionalul gypsy jazz ascultatorului i se servesc portii cat se poate de bine structurate de pop contemporan, chanson francaise si cate si mai cate. Desi e cat se poate de simplu, sound-ul acestui disc nu e nici retro, nici demodat si mai presus de toate evita mult – blamatele clisee.
Recomandari: ZAZ este un disc care merita ascultat nu numai de fanii muzicii gypsy – jazz sau acei care se simt obligati sa asculte orice muzica made in France. E un album care merita ascultat cap – coada si de catre cei care sunt dezamagiti de muzica „pop” actuala. Ei bine, nu totul din pop – ul actual e siliconat, fals sau super – electronizat. Zaz e un exemplu viu ca muzica pop poate fi decenta chiar si-n zilele noastre.

Un comentariu:

  1. am descoperit-o de curand pe Zaz cu piesa Je Veux si imi place foarte mult. Acum ramane sa ascult si restul pieselor cand voi avea timp.

    RăspundețiȘtergere