15 nov. 2010

Kid Cudi - Man on the Moon II: The Legend of Mr. Rager

Asteptari: Desi a devenit cunoscut pentru o anumita parte a publicului gratie unui mixtape numit A Kid Named Cudi, Scott Ramon Seguro Mescudi (numele real al lui Kud Cudi) a ajuns pe buzele tuturor datorita hitului Day and night, inclus pe albumul sau de debut Man on the Moon: The End of Day.

Rezultat: Daca pe albumul de debut al muzicianului punctul forte a fost tocmai faptul ca accentul era pus pe diversele imbinari intre electro si hip – hop, de data aceasta in prim plan avem exact opusul: flow-ul lui Kid Cudi. Bogata arhitectura a sunetelor datorata in special momentelor de reala invovatie la capitolul instrumentatie a disparut cu desavarsire, accentul fiind pus pe mesaj. Cu alte cuvinte, Kid Cudi incearca sa ne prezinte lumea reala, cu cele bune si cele rele, lucru care ii iese doar partial. Se prea poate ca cei care l-au apreciat pentru rimele din primul album sa fie mai mult decat extaziati de mesajele acestor melodii. Cu siguranta insa ca din cei peste 20 de milioane de oameni care au vizionat Day and night pe Youtube, procentul acelora care l-au apreciat pe muzician doar pentru cuvinte e micut.

Daca aveti curiozitatea sa ascultati cu mare atentie versurile, probabil veti sesiza faptul ca muzicianul isi povesteste problemele, care surprinzator sau nu au de-a face in mare masura cu dependenta de droguri. Majoritatea pieselor sunt aproape melancolice iar refrenul piesei Marijuana cu al ei cor cristalin nu pusca defel cu ideea piesei. Cele doua colaborari ale sale cu Mary J Blidge nu reusesc sa dea o nota mai optimista discului, desi acestea sunt parca ceva mai rasarite decat restul. Poate doar single-ul REVOFEV merita niscaiva atentie, dar per total piesele sunt mult prea departe de asteptari. 

Daca anul trecut constatam nu fara surprindere ca cel care isi spune Kid Cudi a reusit sa creeze un liant cat se poate de vrednic de interes intre muzica pop – electro si rima strazii reprezentata de hip – hop, de aceasta data trebuie sa va declar alb pe negru: disculo numarul doi al americanului nu e defel ascultabil. Cel putin nu pentru aceia care nu s-au nascut in U.S. si pentru categoria de oameni care pe langa flow mai vrea sa asculte si instrumentatii decente. Pierdere de timp.

Recomandari: Evitati discul, e o pierdere de timp pentru toti acei care nu-s prinsi in capcana mintii lui Kid Cudi....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu