Rezultat: Sa scoti un album de colaborari cu nimeni alta decat Norah Jones, e o treaba de marketing interesanta. Partial pentru ca marea majoritate a acestor piese au fost incluse pe albumele altor artisti, ceea ce inseamna automat ca ai de partea ta toti musterii care o adora pe Norah Jones. Un alt aspect demn de luat in considerare e perioada in care a aparut acest disc: da, verificati-va calendarul, se apropie perioada aia in care in mall-uri ninge artificial si dragostea pluteste in aer. Si ce poate fi mai frumos decat sa-ti deschizi cadourile de Craciun pe o muzica linistita, cu o voce misto si invitati unu s-unu? Bingo! E un disc de Craciun chiar daca nu are colinde. Si nici macar nu se pomeneste de Xmas.
Daca tempo-ul tuturor pieselor n-ar fi atat de criminal de lent, discul asta ar fi unul fantastic. Pana si Al Bano & Romina Power, adevarati maestri in “senti”-uri au mai ridicat si ei BPM-ul, din cand in cand. Asadar daca va asteptati la ceva actiune in ceea ce priveste ritmul, luati-va adio de la acest disc. Nem uptempo nici macar midtempo. Balade en gros, chiar daca pe putinele piese cu niscaiva hip – hop parca parca se mai intrevede ceva. Stilistic e un disc de milioane: are incursiuni in country, in jazz si chiar si in rap. Probabil ca cei care sunt romantici incurabili vor devora cele 18 piese pe nerasuflate. Daca in schimb, vreti o voce misto si compozitii variate, ascultati Come away with me. Sau orice alt disc pe care scrie Norah Jones. Only.
Printre melodiile incluse pe acest disc se numara si cele realizate de The Little Willies si El Madmo. Doua reincarnari ale solistei, prima in ipostaza country iar a doua spre rock, in gastile ei in care mai activeaza din cand in cand. Si daca tot am amintit de cuvantul magic – rock - n-am cum sa nu amintesc de Virginia Moon, piesa realizata cu Foo Fighters. Desi am o stima deosebita pentru ambele nume din aceasta inedita combinatie, trebuie sa marturisesc ca piesa cu pricina este neverosimil de nereusita. Desigur, experimentele sunt niste lucruri care trebuiesc tratate cu manusi, dar aceasta combinatie e insipida, incolora, inodora. Ceva mai neinteresant decat ceea ce au reusit sa creeze Chris Cornell si Timbaland, in acel Part of Me. La polul opus se afla Little Lou, Prophet Jack, Ugly John, in care Belle & Sebastian si Norah sunt pe aceeasi lungima de unda si totul e „ca la carte”. Nu lipseste de aici nici piesa Here we go again, realizata alaturi de regretatul Ray Charles, care a beneficiat de un premiu Grammy acum cinci ani. Iar printre numele care isi fac aparitia pe acest disc se mai numara Dolly Parton, Herbie Hancock, Ryan Adams sau Outkast. Surprinzatoare este colaborarea cu Talib Kweli, un MC din New York.
Desigur, achizitia acestui disc poate fi o investitie buna pentru multi. Marea majoritate a pieselor nu se regasesc pe albumele semnate Norah Jones, deci e fain sa ai o colectie cu toate colaborarile la un loc, nu? Din pacate, daca nu esti fan dedicat suta la suta, albumul nu e tocmai de neratat. Sigur, vocea e OK, numele care apar ca invitati sunt chiar mai mult decat OK, dar in final constati ca „ceva“ e plictisitor. Liniaritatea, mon cher....
Recomandari: Daca planuiti o cina romantica in doi, alaturi de lumanari parfumate si un coniac V.S.O.P.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu