Rezultat: Yazoo ramane unul din paradoxurile muzicii moderne. N-am sa intru acum in scurta istorie a trupei care a „activat“ doar 18 luni timp in care a sustinut 24 de concerte, insa nu am cum sa nu remarc faptul ca mostenirea muzicala pe care au lasat-o Vince Clark si Alison Moyet cu albumele lor Upstairs at Erics si You and me both este subapreciata in zilele noastre. Din pacate, inca inaintea de aparitia celui de-al doilea album al lor, cei doi au anuntat ca pun capat proiectului. Din fericire, Alison si-a continuat cariera solo iar Vince a pus bazele trupei Erasure. Melodiile lor au influentat o sumedenie de artisti in ultimii 25 de ani, ADN-ul lor muzical fiind preluat si adaptat de mii de ori dupa aceea.
Discul de fata este unul de exceptie din mai multe motive. Primul ar fi acela ca duetul a interpretat pentru prima oara live cantece incluse in You and me both, cel de-al doilea (si ultimul) disc al formatiei. Nu mai putin interesant e faptul ca spre deosebire de multe alte trupe ale anilor 80, cei de la Yazoo n-au sarit prea usor in mania “comeback”-urilor doar de dragul banilor, cele cateva concerte sustinute in 2008 venind la nu mai putin de 25 de ani dupa destramarea trupei. Un alt motiv pentru care acest dublu disc merita sa fie pus in rama de catre orice depesist sau amator de synth – pop este acela ca pe parcursul pieselor Alison Moyet se arata extrem de surprinsa de reactia calduroasa a publicului. Fiecare secunda iti da impresia ca Alison e pur si simplu incantata de ceea ce se intampla pe scena. E acea bucurie in a face ceva care iti place cu adevarat, chestiune care se simte de la o posta. Nu e un comeback din acela din categoria “lets do it for the money”, e o reuniune in care se simte ca s-a pus mult suflet, iar rezultatul este unul pe masura.
E greu de crezut, dar cateva din imnurile anilor 80 n-au fost cantate niciodata live. Inclusiv Nobody s diary, piesa care deschide acest disc de exceptie. Fanii Yazoo vor remarca inca din prima secunda faptul ca o buna parte din vechile sound-uri de synth au fost inlocuite cu tehnologia digitala moderna. Dincolo de surpriza unui sound mai “altfel”, melodiile isi pastreaza pe deplin din farmec, iar micile dialoguri ale lui Alison cu publicul dau o savoare aparte materialului. Categoric, “garda” veche care a prins piesele Yazoo in vremurile in care MP3-ul era in stadiul de “de inventat” va fi extrem de fericita dupa auditia celor 20 de melodii incluse pe acest dublu disc. Exista posibilitatea ca si garda tanara sa fie cu urechile ciulite dupa acest material si sa realizeze ca o gramada din curentele zilelor noastre. E un disc simplu, onest care descrie pe deplin synth – pop – ul adevarat. O analiza separata a celor 20 de piese de aici este cat se poate de ridicola. E destul sa amintesc faptul ca printre piese se numara marile slagare dar si cateva din momentele “uitate”. Cum ar fi Winter Kills, care demonstreaza motivul pentru care vocea solistei a fost considerata “de exceptie”. Avem parte aici si de Sweet thing, care e un stramos autentic al curentului “dance” din zilele noastre. Nu lipsesc nici Goodbye 70s, Situation, Don’t go sau Bring Your Love Down (Didn't I), melodii care reusesc si astazi sa creeze vii emotii in randul melomanilor.
Recomandari: Daca ati fredonat vreodata Yazoo (sau Yaz, cum au fost ptomovati in America), cuvintele nu-si au rostul: e un material pentru care merita sa faci orice fel de sacrificii. Poate fi o auditie interesanta si pentru aceia care vor sa-si formeze o cultura muzicala, Recconteced Live fiind o poarta care duce la una din cele mai inovative trupe ale anilor 80. Categoric, e o recomandare cu litere mari pentru oricine!
misto de tot yazoo, bravo pentru acest blog!
RăspundețiȘtergere