Michael Cassette - Temporarity

Asteptari: Nimeni nu stie exact cine se ascunde in spatele hilarului nume de Mihai Caseta. E un fel de FFN (Formatia Fara Nume), singurul lucru cert fiind ca omul acesta are sediul in Finlanda. Incepand din 2005, sub acest nume au aparut cateva E.P.-uri cu oarecare succes, iar acum Michael Cassette si-a lansat si LP-ul de debut ce cuprinde 12 piese.

Rezultat: Din pacate, tot mai multe discuri din zona electronica sufera de sindromul „oscilant“. E drept, maladia se extinde si la alte genuri, dar exista o linie tot mai subtire care demarca sublimul de jalnic iar notiunea de „conceptie“ asa cum o stim noi din vremurile de odinioara si-a cam pierdut din semnificatie.
Alaturi de cateva momente cu adevarat remarcabile, acest Tempority are si bucatele care nu-si au rostul si care au fost create fie in joaca, fie la misto. Per ansamblu, universul sonor al acestui disc oscileaza intre italo – disco – ul anilor 80 si muzica space – disco care a castigat o sumedenie de adepti in ultima vreme, dar accentul este pus pe acel “retro” in care melodia avea o magie aparte. Din fericire, nu lipsesc nici combinatiile moderne, dar dupa auditia acestui disc nu ai cum sa nu ramai cu feelingul acela de “ceva lipseste din ecuatie”.

Pentru a nu exista nici un dubiu, prima piesa a acestui album poarta numele de My Name is Michael Cassette. Nu e nici Gica Gramofonul si nici Dorel CD-ul, e Mihai Caseta, in carne si oase. Dupa aceasta mostra aflata la limita dintre suportabil si plictisitor materialul incepe sa prinda cheag cu Shadow’s Movement, o piesa cu adevarat impunatoare, in care beat-ul relativ linistit face casa cat se poate de buna cu un refren eteric care induce o atmosfera de chill – out si relaxare totala. Through the Windows are o parte vocala cat se poate de slagaroasa dar pastreaza limita bunului – simt, iar Magneta Sunset se invarte in aria sunetelor progressive. Printre cele mai reusite momente se numara Ghost in the Machine, o piesa care a fost scoasa si ca single si care emana un aer retro – robotic. Daca si in celelalte piese muzicianul ar fi reusit sa pastreze aceeasi proportie intre vechi si nou, ce bine ar fi fost....Chiar daca nu duduie de originalitate, Carpe Diem e o piesa cat se poate de pozitiva care pana la urma devine adorabila. Un alt punct interesant este Zeppelin, o melodie care pret de mai bine de opt minute te face sa calatoresti intr-un abis imaginar in care intunericul si neoanele detin rolurile principale. Fara indoiala, cel mai „scos din context” moment al acestei excursii este Funeralia - Farewell To David’ care pe parcursul a zece minute te impregneaza cu sound-uri a la Tangerine Dream.  Din nefericire, exista si o sumedenie de momente de duzina, cum ar fi Nevermore, Pangaea si remake-ul inodor la Crocketts Theme. Fara indoiala, Michael Casette are o imaginatie bogata si mijloace de exprimare cat se poate de interesante, dar pe viitor mai e loc de niscaiva „cizelare“.

Diversitatea e un mare plus al acestui Michael Casette.Albumul „curge“ cat se poate de bine pentru urechile care au auzit vreodata Visitors-ul italienilor de la Koto si chiar si pentru cei care au o feblete aparte pentru Lindstrom sau Prins Thomas. Si – cel putin pentru o piesa – discul asta va suna bine si pentru aceia care au ascultat vreodata The Future Sound of London sau Tangerine Dream. Suma summarum: interesant, chiar daca are si niscaiva balast.

Recomandari: Pentru amatorii de muzica electronica „adevarata“ si cei care mai au pe acasa niste BASF-uri sau Memorex-uri.