Shackleton - Fabric 55

Asteptari: Sam Shackleton este unul din cei mai enigmatici producatori din Marea Britanie (dar care s-a mutat la Berlin) care si-a castigat faima pe vremea cand dubstep-ul nu era nici pe departe atat de popular. Muzicianul a condus fraiele casei de discuri Skull Disco, iar cele 22 de piese incluse pe acest mix sunt melodii noi sau rearanjate pentru aceasta calatorie sonora cat se poate de extravaganta.

Rezultat: Spre deosebire de marea majoritate a mixurilor prezente pe piata, acest material discografic reuseste sa „te prinda“ din mai multe motive.

Nu e defel o insiruire de „hituri“ mai mult sau mai putin uzitate in cluburi. Are un story cat se poate de bine inchegat cu intro, interludii si momente de suspans. Cu toate acestea, gratie constructiilor neobisnuite ale lui Shackleton, materialul asta nu are acele momente bune si cele mai putin izbutite. E un mix care poate fi inclus in seria albumelor de conceptie, fara nici un dubiu. Desi se adreseaza cu precadere amatorilor de muzica electronica, Fabric 55 poate fi degustat si de altii. Bine, probabil ca amatorii de Directia 5 n-o sa-l guste, dar asta e alta problema...

Euforia acestui material nu este generata de cuvinte, ci de multitudinea de sunete exotice care includ binecunoscutele percutii africane dar si sound-uri de bass pur si simplu hipnotice. Excursia incepe cu o voce carismatica de femeie care proclama You’re beginning to come up si include printre altele si cateva melodii cunoscute marca Shackleton cum ar fi HypnoAngel sau Massacre. Adevarata provocare o reprezinta insa piesele noi, iar felul in care sunt folosite diversele sample-uri vocale imi amintesc pe alocuri de The Field. Cele 22 de track-uri se completeaza atat de fericit incat ai impresia ca tocmai ai ascultat un single. De aceea, discul asta n-are cum sa aibe momente mai slabe sau mai reusite. Chiar daca semnatura sonica a dubstep-ului n-a disparut complet din peisaj, Shackleton creeaza un feeling indreptat mai degraba spre latura experimentala a muzicii. Ca sa fiu mai exact, chestia asta e un soi de world music cu tenta electronica, in care percutiile africane, reggae-ul si vocile care amintesc de Orientul Indepartat fac un conglomerat demn de respect. Cele 80 de minute petrecute in compania sonora a lui Shackleton merita sa fie experimentate cu urechile ciulite de orice meloman de pe aceasta Planeta.

Recomandari: Pentru omuletii care stiu sa aprecieze la justa sa valoare un sound aflat la jumatatea drumului intre abstract si incitant.