Asteptari: Domnul care ne incanta in acest material discografic a pus bazele trupei The Allman Brothers Band alaturi de fratele sau Duanne Allman. Dupa moartea fratelui sau, Greg a inceput o cariera solo materializata prin discul Laid Back (1973) iar discul de fata este primul material dupa 14 ani de pauza. Rezultat: Parafrazand zicala britanica ce spune ca „in spatele fiecarui barbat grozav trebuie sa fie o femeie grozava“, as putea sa-mi incep recenzia acestui disc cu observatia conform careia „in spatele fiecarui muzician talentat sta un productor talentat“. T Bone Burnett e un tip care are la activ printre altele un premiu Grammy pentru fantasticul disc realizat de Alison Krauss si Robert Plant.
Raspunzator printre altele si de albume semnate B. B. King, Los Lobos, Counting Crows, cu piese proprii cantate de k.d. lang sau B. J. Thomas, ca sa amintesc doar cateva nume. De ce e atat de important acest nene in aceasta ecuatie? Fiindca ceea ce se aude din Low Country Blues este pur si simplu „ata”, iar unul din oamenii care au contribuit din plin la aceasta este taman producatorul. Amatorii de blues s-ar putea sa recunoasca o sumedenie de acorduri din acest disc. Nici nu e de mirare, avand in vedere ca din cele 12 piese de aici nu mai putin de 11 sunt cover-uri din visteria unor Muddy Waters, Otis Rush, B.B. King, Bobby Bland sau Sleepy John Estes, iar exceptia este Just Another Rider, o piesa scrisa de Gregg alaturi de Warren Haynes.
Printre momentele care iti taie rasuflarea se numara fara indoiala si varianta lui Gregg la I cant be satisfied (din repertoriul lui Muddy Waters), o melodie care revarsa un aer de „vintage” cat se poate de autentic. Excursia realizata pe taramul blues-ului american include si o preluare a unui hit din 1958 a lui B. B. King, Please Accept My Love, in care vocea domnului care a implinit 63 de ani suna cat se poate de „fresh”. Auditia acestui album curge cat se poate de natural, iar piesele sunt pe calapodul blues-ului clasic, astfel incat exista posibilitatea ca nici macar urechile avizate sa nu sesizeze faptul ca Just another rider nu e un alt cover, ci o piesa special compusa pentru acest material discografic. Blues-ul se amesteca pertinent cu elementele country, piesa de deschidere Floating Bridge fiind un exemplu elocvent in acest sens. O alta piesa care are rolul unui unguent pentru suflet este Devil got my woman din repertoiul lui Skip James, unul din fauritorii genului poreclit de specialisti „delta – blues“.
Recomandari: De neratat pentru toti aceia care au blues-ul in sange.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu