Rezultat: Cel de-al 18 -lea material discografic al italianului vine in doua variante, cea normala cu numai 15 piese iar cea “deluxe” cu inca zece piese inserate pe un al doilea CD. Discul asta e o reala surpriza, de la primele note si pana la ultimele.
E destul de curios sa iti incepi un album cu un Megamix, nu-I asa? Ei bine, piesa cu acest titlu care deschide materialul nu e defel un megamix ci un disco mediteranian de nota zece. Nici single-ul Tutto L'Amore Che Ho nu e mai prejos. Primul gand pe care l-am avut cand am auzit aceasta piesa (inainte de aparitia albumului) a fost „asta nu suna a Jovanotti, e parca altceva”. Ei bine, ma vad nevoit sa rectific: aproape toate cele 25 de piese incluse in varianta deluxe suna „a altceva”. Categoric, omul acesta are undeva ascuns pe acasa un robinet din care curge diversitate, altfel n-am cum sa-mi explic usurinta cu care trece prin diverse „felii”. Revenind la piese, cred ca nimeni n-o sa fie mirat daca va dezvalui faptul ca sunt rasfirate pe aici si cateva balade. Cum pot sa fie baladele italiene, daca nu bella? Asadar pregatiti-va pentru momente de romantism in Le tasche piene di sassi, L’elemento umano sau Un’illusione. Fiti pe faza caci Ora contine si bucati de pop – rock misto, chiar de exceptie in piesa L più grande spettacolo dopo il big bang. Nu lipsesc nici momentele gen L ombelico del mondo, de aceasta data felia world fiind reprezentata printr-o piesa realizata impreuna cu Amadou & Mariam numita La bella vita. N-am cum sa sar peste colaborari, caci una din melodiile de aici incepe cu indemnul Throw your hands up. E Battiti di ali di farfalla, in care italianul face un duet de nota zece cu inegalabilul Michael Franti, rezultatul fiind un melanj dement intre hip hop, funk, reggae si niscaiva rock. Ramanand la intro-uri avem aici si „put the needle on the record“ cu care debuteaza Io danzo, care pentru cateva minutele te trimite in epoca rave-urilor de la sfarsitul anilor 80. Unicul moment care pe mine m-a lasat masca este Quando sarò vecchio, care dupa instrumentatie pare a fi un fel de Dansul Pinguinului. Din fericire e singura piesa care e greu digerabila. Vagi arome de Scatman se intalnesc in Dabadabadance, iar Go! pare a fi una din piesele din perioada electronica a lui Moby. Discul secund din varianta deluxe e in mare parte mult mai electronic decat primul. In concluzie Ora e o revarasare de diversitate exprimata prin melodicitate, pop de buna factura si multe beat-uri interesante si surprinzatoare.
Recomandari: Pentru cei interesati de o explozie de sunete multicolore, spuse intr-un grai unicat de catre maestrul italian care navigheaza cu o usurinta fenomenala intre disco, pop, rock, hip hop si world – music. De ascultat!
Ma bucur ca am gasit acest site si multumesc pentru lectiile de muzica si noutatile postate de dvs. Nu pot spune decat superbe melodiile lui Jovanotti.
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru aprecieri si va astept si cu alte comentarii
RăspundețiȘtergere