Robert Miles - Thirteen

Asteptari: Numele italianului Robert Miles este strans legat de succesul mosntruos al single-ului lui Children aparut in 1995. Cu toate acestea, muzica lui s-a schimbat mult in ultimii ani, trecand de la dream house la diverse alte combinatii. Precdentul sau disc a purtat numele de Miles Gurtu si a fost editat in 2004 alaturi de celebrul percutionist Trilok Gurtu. Thirteen cuprinde asa cum e lesne de inchipuit 13 piese si este al 5-lea material discografic din cariera muzicianului italian.
Rezultat: Pentru inceput, ar fi bine de amintit ca alaturi de Robert Miles pe cele 13 piese ale acestui disc au colaborat Robert Fripp (King Crimson), Dave Okumu (The Invisible), Mike Patto si John Thorne (Lamb). Mai apoi, cei care se asteapta sa gaseasca ceva similar cu Children, ar fi bine sa paraseasca urgent aceasta auditie.

Fiindca ceea ce se aude aici e o muzica experimentala aflata undeva la confluenta stilurilor rock progresiv, jazz si electronica. Noul drum e trasat cat se poate de exact inca din start, in piesa Orchid Miracle, care duce „meciul” undeva in zona muzicii de ambient, pe taramul lui Brian Eno. E o piesa instrumentala care evoca o stare cat se poate de melancolica, continuata in buna parte si de piesa Moving, care are anumite accente de Portishead (minus percutia de downtempo). Momentele cu adevarat interesante incep insa sa prinda cheag in Somnanbulism, unde conceptul de „dream – music” este asociat cu niscaiva chitari cu adevarat remarcabile iar atmosfera este una jazzy. Vagi elemente de prog rock sunt prezente in Afterglow, o adevarata incantare pentru urechile avide de constructii interesante. Incet – incet compozitiile incluse in acest Thirteen au darul de a a-ti creea impresia ca ai parte de o auditie a unui soundtrack. Care are parte de rock progresiv la piesele Black Rubber si Miniature World. Sau iti aduc aminte de francezii de la Air, in piesa Voices From A Submerged Sea. Finalul The Wolf este cat se poate de linistitor si incheie asa cum se cuvine un disc menit sa te linisteasca in momentele cand ai nevoie.

Albumul acesta reuseste sa fie unul adorabil pentru simplul fapt ca emana o stare de bine. Felul in care italianul amesteca portiuni de muzica clasica cu prog – rock si percutii adesea uimitoare e si el de remarcat. Una peste alta nu e un disc care sa revolutioneze in vreun fel perceptiile oamenilor, e pur si simplu o oaza de liniste sonora care merita sa fie savurata in unele momente ale zilei.

Recomandari: Pentru cei carora le-a placut Children dar nu cauta neaparat ritmuri si pentru aceia care stiu cu ce se mananca muzica ambientala.