The Cars - Move like this

Asteptari: The Cars e o trupa americana de rock nascuta in epoca new wave – ului care a debutat cu albumul omonim in 1978. Noul album de studio al trupei , Move like this contine zece piese si vine dupa 24 de ani de pauza de la precdentul material de studio, Door to door, aparut in 1987.

Rezultat: Faptul ca un album scos in 2011 suna ca si ceva ce ai auzit in anii 80, poate fi un lucru rau sau bun. Depinde din ce perspectiva privesti lucrurile. Pentru inceput, haideti sa cadem de acord asupra unui adevar de netagaduit: The Cars au avut ceva aparte intotdeauna. Vestea buna este ca sarmul trupei conduse de Rick Ocasec nu a disparut din peisaj.
Adevarata intrebare este daca in 2011 acel „ceva” poate fi la fel de placut urechilor? Raspunsul este unul cat se poate de ambiguu: exista promisiuni dar si deziluzii.
Single-ul care promoveaza acest disc Sad Song este unul din cele mai bune momente din compozitiile actuale ale celor de la The Cars. Si asta pentru ca fara a se departa prea mult de formula de succes a hiturilor marca The Cars, trupa reuseste sa adauge un strat de sound-uri actuale, piesa cu pricina fiind una care intr-adevar merita toata atentia. Cu o productie moderna, ce mai, un punct de referinta! Un alt deliciu pentru urechi este piesa Free, care poate fi bagata in latura cu adevarat rock a trupei. Ca rock-ul asta suna mult diferit de ceea ce presteaza astazi pustanii sub aceasta denumire, e perfect adevarat. Dar, constructia asta sonora are o gratie deosebita. Alaturi de astea doua piese, mai exista un singur lucru aproape misto p-aici: Blue Tip. Un pic prea pop, dar care promite satisfactie. Din pacate, restul de sapte piese incluse pe acest Move like this se inscriu in categoria „nememorabile“. Ceea ce nu inseamna defel ca sunt de aruncat la gunoi. Doar ca nu se ridica la inaltimea perlelor etalate in trecut de americani. Una din surprize o constituie piesa Keep on knocking, care are niste riff-uri profund hard – rock. Neinteresante, insa.

Chestia cu comeback-urile e una complexa. E ca si cand te intalnesti dupa ani si ani cu prima ta iubita, intamplator pe strada. Momentul iti poate cauza deopotriva aduceri aminte din categoria „duiosenii”. Se prea poate insa ca acest soi de intalnire sa declanseze si amintiri mai putin placute.  Dupa 24 de ani, o reascultare cu The Cars poate genera momente frumoase. Nu neaparat din categoria mirificei lor piese Drive, dar pe aproape.  Per ansamblu, e un disc placut, care te seteaza pe modul happy. Minusul major este lipsa hitului. Stiti voi, piesa aia care se numea Let the Good Times Roll. Oare era necesara reaparatia celor de la The Cars pe scena? Raspunsul nu poate fi unul echivoc. Cu siguranta, acest fapt nu dauneaza nimanui, aia e clar. Dar nu e un album care sa miste muntii din loc, si asta e cert.

Recomandari: Pentru cei care au ascultat la vremea lor new wave.