21 mai 2011

Moby - Destroyed

Asteptari: Richard Melville Hall si-a inceput cariera in trupa de hardcore numita Vatican Commandos, dar a devenit cunoscut gratie celui de-al doilea single al sau Go, in 1991, piesa care a folosit linia melodica din serialul Twin Peaks. Destroyed este cel de-al zecelea material discografic al muzicianului si vine la doi ani dupa precedentul Wait for me.

Rezultat: Ori de cate ori ai asculta cele 71 de minute si un pic ale acestui album, concluzia nu poate fi decat aceeasi: discul asta e o coloana sonora pentru bufnite sau un soundtrack decent pentru niste plimbari cu masina sub clar de Luna! Poate reprezenta un disc perfect pentru insomniaci, „pasari de noapte“ sau recuperatori de credite, dar daca nu faceti parte din niciuna din categoriile astea, Destroyed este mega – depresiv.

Din fericire, nea Moby n-a facut parte niciodata din tagma acelor artisti a caror muzica este previzibila. Din nefericire, cu foarte mici exceptii discul asta “curge” intr-o singura directie si emana doze nesanatoase de melancolie. Din loc in loc exista momente care ajung in zonele ambientale depanate cu multa maiestrie in trecut de Aphex Twin, Dar, per ansamblu Destroyed e Deppresive si te incarca cu o doza de tristete incomensurabila. La aceasta concluzie am ajuns dupa auditii repetate, executate in diverse mood-uri. Rezultatul a fost insa always acelasi.

Prima piesa a albumului este una cat se poate de interesanta care te introduce parca in lumea unor Goldfrapp sau Brian Eno. The Broken Places are niste tonalitati groaznic de interesante, care dau startul unei excursii in lumea melancoliei care continua mai apoi cu slagarul Be the one, una din cele mai “saltarete” piese de aici. Din nefericire feeling-ul de tristete se instaureaza treptat pe parcursul pieselor, astfel incat atunci cand ajungi la tonalitatile a la Depeche Mode din Blue Moon iti vine sa strigi “Ura, in sfarsit muzica”. Acordurile repetitive si lipsite de sarm din Sevastopol, After sau The Violent Bear It Away sunt suparatoare, iar finalul When You Are Old, pune capac la toate, fiind o melodie care efectiv reuseste sa te enerveze de-a dreptul. Oricat as cauta nu gasesc nimic spectaculos aici, nici chiar din latura baladelor supreme de genul Why does my heart feels so bad din visteria muzicianului.

Coperta albumului spune destul de multe despre feeling-ul acestuia. Ea a fost realizata in interiorul unui aeroport din New York, unde pe un ecran de LED-uri aparea scris „all unattended luggage will be destroyed". Iar fotograful de Moby a importalizat doar ultimul cuvant. Parafrazand, am putea adauga „all depressive music will be destroyed“. Desi sunt un soi de fan al lui Moby, discul asta e ceva care nu e pe aceeasi lungime de unda cu gusturile mele. E unul din cele mai nesemnificative discuri ale acestui muzician care in marea majoritate a timpului e mega – talentat. Destroyed e un album creat in miezul noptii pentru a fi ascultat doar intre orele 0 si 6 AM.

Recomandari: Doar pentru cei care au acasa fie un tricou cu autograf fie toata discografia Moby dobandita pe cai legale.

4 comentarii:

  1. Foarte frumos albumul... :X
    Felicitări pentru acest blog ! Este unul dintre cele mai „utile” blog-uri românești - cel puțin pentru mine, desigur. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru aprecieri, te mai astept cu feedback oricand crezi de cuviinta....

    RăspundețiȘtergere
  3. salut, interesant blogul tau, in primul rand pentru subiect :) am citit ceva recenzii, mai ales pentru ce ascultasem si eu.

    mie mi se pare ca moby arata de la inceput o inclinatie spre melancolie - depresie poate 'hotel' sa faca nota discordanta. nu as da o nota chiar asa de proasta albumului, se mai intrezareste pe undeva geniul cantaretului, "Victoria Lucas" imi place foarte mult, si per total albumul mi se pare ascultabil :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut andrei, mersi pentru aprecieri. In ceea ce priveste subiectul Moby, crede-ma am fost fan cat se poate de Moby, dar discul asta m-a dezamagit. Ma rog, de gustibus...

    RăspundețiȘtergere