30 iun. 2011

Action Bronson - Dr. Lecter

Asteptari: Nada. Ce asteptari poti avea de la un tip despre care nici Google-ul nu-ti da prea multe indicii? Ceea ce se stie despre acest Action Bronson este ca aparent e un maestru culinar. Si ca provine din New York, iar  Dr. Lecter este albumul lui de debut, care vine la doar cateva luni dupa un mixtape numit Bon Appetit...Bitch.

Rezultat: Nu ma ascund dupa deget: o buna parte a hip – hop – ului „de stil nou“ (citeste promovat de mass – media) mi se pare atat de infantil si insipid incat consider ca e o adevarata blasfemie sa te obosesti pana si sa-l critici. Din cand in cand, apar insa figuri interesante, iar acest Action Bronson e categoric o surpriza placuta. Criticii l-au botezat „Ghostface Killah in varianta alba“ si nu prididesc in a sublinia faptul ca omul acesta foloseste o sumedenie de metafore despre mancare, fiind un soi de food gangster. Dincolo de texte, frumusetea acestui material consta in faptul ca instrumentatiile care servesc fundamentul acestor piese au parte de o serie de „brizbriz”-uri din epoca old – school, carevasazica sunt cat se poate de solide.

29 iun. 2011

Status Quo - Quid pro quo

Asteptari: Oamenii astia “o ard” de prin 1962, dar si-au scos primul album “de-abia” in 1968. Quid Pro Quo este cel de-al 29-lea disc din cariera britanicilor Status Quo si contine 14 piese noi – noute plus o varianta live a celebrului hit In the Army Now si vine cu inca un CD atasat ce cuprinde cateva inregistrari din concerte sustinute anul trecut in Amasterdam si Melbourne.

Rezultat: Trupa asta face parte din acea categorie a legendelor despre care se poate spune lejer ca daca ai ascultat un album e ca si cum le-ai fi ascultat pe toate. In mare parte, feeling-ul pieselor este unul care subliniaza aerul compozitiilor rock n roll din anii 60. Asadar, nimeni n-are de ce sa se mire: de mai bine de 40 de ani oamenii astia pedaleaza cam pe aceleasi armonii. Desigur, aceasta constatare poate fi una pozitiva sau negativa, depinde de perceptie. In schimb, daca aveti ocazia sa vedeti vreodata show-urile lor live, categoric veti fi convinsi de faptul ca ceea ce presteaza veteranii astia vine din suflet. Si asta, conteaza!

Phreek Plus One - Phreek Party

Asteptari: Phreek Plus One este o gasca italiana de muzicieni formata din Ivan Savoldi, Alessandro Cattanatto si Giovanni Guerretti. Cei trei muschetari muzicali au debutat inca din 2006 cu cateva piese la celebrul label german Compost, iar acest acest Phreek Party este albumul lor de debut care contine 12 piese. 

Rezultat: Ceea ce presteaza oamenii acestia poarta denumirea de nu disco, un concept care face tot mai mari ravagii in tarile civilizate si pe care mi l-as dori sa fie implementat de urgenta si in tarisoara noastra, fiindca MERITA! Press release-ul acestui material sustine ca italienii in cauza au „calarit” acest val cu mult timp inainte ca acesta sa devina trendy. Per ansamblu, spectrul sonor al acestui „nu disco” e un soi de veriga lipsa dintre disco-ul etalat cu deosebita maiestrie de alde Giogio Moroder prin trecut si muzica electronica botezata space – disco din zilele noastre (practicata de alde Lindstrom).

28 iun. 2011

Peter Murphy - Ninth

Asteptari: In cazul in care nu sunteti foarte familiari cu muzica gothic rock, e foarte probabil sa nu fi auzit de Peter Murphy. Si nici de Bauhaus, prima trupa goth rock infiintata in 1978, al carei solist a fost domnul care face subiectul acestei recenzii, alintat adesea cu particula de Godfather of Goth. Ninth este cel de-al 9-lea album solo al lui si vine la sapte ani distanta dupa Unshattered si la trei ani dupa ultimul Bauhaus, Go Away White.

Rezultat: La cei 53 de ani ai sai, omul acesta nu da semne de oboseala, iar pentru cei care au prins vreodata semnificatia stilurilor punk, goth sau doom, cele 11 piese de aici vor fi un adevarat balsam pentru suflet. Peter Murphy ramane la fel de unic ca pe vremuri, iar spectrul sonor din Ninth ocoleste cu buna stiinta artificiile moderne propagate de trupele actuale. Evident, ca sa gusti asa cum se cuvine aceasta ciorba e nevoie sa fii nostalgic. Dealtfel, am impresia ca Peter Murphy ar fi putut sa faca literalmente orice in aceste piese, fiindca fanii devotati l-ar fi urmat cu sfintenie.

27 iun. 2011

Beyonce - 4

Asteptari: Fosta componenta a trupei Destiny s Child a debutat solo in 2003 cu albumul Dangerously in Love si se poate mandri cu 16 premii Grammy. Noul ei album, 4, vine la trei ani dupa  I Am... Sasha Fierce.


Rezultat: Probabil ca mi-ar lua mult timp sa adun, iar apoi sa enumar multimea de dive muzicale care de cand lumea continua sa ofere melomanului avid de pop hituri pe banda rulanta. Muzica stil Beyonce face parte din acel gen al carei fan nu as putea fi niciodata, chiar daca nu reuseste sa ma enerveze. Principalul motiv este acela ca oricand prefer o chestie naturala mancarurilor prefabricate. Si lista motivelor poate continua, dar pur si simplu sunt mult prea lazy pentru a dezvolta acest subiect. Vrem sau nu, Beyonce a ajuns la o cota de celebritate vecina cu isteria.  La un asemenea nivel, e destul de greu sa mai faci o distinctie obiectiva intre produsul Beyonce si muzica Beyonce.

Barry Manilow - 15 minutes

Asteptari: Gratie simplului fapt ca a vandut peste 80 de milioane de discuri in intreaga lume, Barry Manilow ar trebui sa fie o figura arhicunoscuta melomanilor. Chiar daca nu se prea inghesuie sa scoata albume cu compozitii proprii, popularitatea sa este cat se poate de bine cladita. Fame este primul material cu piese proprii dupa Here at the Mayflower (2001).

Rezultat: Barry Manilow a avut parte de mai mult de 15 minute de celebritate, Britney Spears nu. Din aceasta cauza, mi s-ar fi parut normal ca Britney sa scoata un album in care sa fie influentata de Barry. Viceversa insa e de prost gust, din motive evidente pentru orice meloman nascut inaintea inventarii I-Phone-ului. Expresia cu „cele 15 minute de celebritate“ lansata de regretatul Andy Warhol a patruns adanc in cultura, iar spectacolele de descoperire de tinere talente din zilele noastre subliniaza cat se poate de perfid acest concept.

24 iun. 2011

Black Devil Disco Club - Circus

Asteptari: Sub numele de Black Devil Disco Club se ascunde muzicianul francez Bernard Fevre al carui prim E.P. dateaza din 1978 si a fost reeditat in 2004. Noul disc intitulat Circus contine zece piese.


Rezultat: Pe scurt, discul asta e o mostra perfecta de ingenuitate adorabila. Sound-ul asta e la mii de kilometri distanta de orice curent al muzicii electronice din zilele noastre, dar e departe de de a fi “outdated”. E mai degraba o excursie pe niste taramuri incredibile, despre care stim ca exista, dar nu ne-am dat seama de frumusetea peisajulor doar la fata locului. Aluatul din care e facut acest Circus este alcatuit dintr-un beat metronomic disco, arpegii de synth-uri cat se poate de dark si o maniera de interpretare vocala iesita din tipare.

23 iun. 2011

V.A. - Van Graph K Fe 6 Year Anniversary

Asteptari: Pentru al treilea an consecutiv, echipa celor de la anonimTM a lansat o compilatie cu artisti exclusiv timisoreni sub titlul Van Graph K Fe 6 year Anniversary, care contine 14 piese si se poate asculta si downloada aici.

Rezultat: Nu e o lume de basm, dar e aceea in care traim acum. Iar pentru a radiografia scena muzicala timisoreana – cu multele minusuri si putinele plusuri ale ei - trebuie sa ai ceva cojones. Nu e floare la ureche sa te inhami la o asemenea treaba fiindca dincolo de toate, orgoliul muzicienilor e o treaba cat se poate de serioasa. Apoi, mai intervin si casele de discuri si multe alte mici impedimente, care laolalta isi pun amprenta asupra oricarei intiative serioase din domeniu. Carcotasii ar putea comenta ceva de genul „I mean, come on, un disc care sa contina muzica unui intreg oras?“. Categoric, nu e vorba de asa ceva. E mai degraba o privire de ansamblu.

John Scofield - A Moment's Peace

Asteptari: E bine de stiut: lui Bud Spencer I se spune Buldozerul, iar lui John Scofield I se spune simplu Sco. Domnul cu pricina e un american care a colaborat cu Miles Davis, Charles Mingus, Herbie Hancock si o caruta de alti muzicieni din categoria “monstri sacri”. Albumul sau de debut a aparut in 1977, iar acest nou disc vine la doi ani dupa precedentul Piety Street.

Rezultat: Pe fiecare album al sau, Sco a dat o tenta clara muzicii. Pe discul precedent Piety Street, omul a navigat in apele gospel-ului. De aceasta
data, a luat in vizor baladele. Pana aici nimic neobisnuit. Doar ca problema asta a albumelor made in 2011 care contin reinterpretari ale unor piese din repertoriul clasic international pare-se sa nu se mai sfarseasca. Recent si Pat Metheny a scos un album numai de cover-uri, iar lista poate continua. E drept, discul lui nea Sco are si niscaiva compozitii proprii (cinci la numar), dar grosul e dat tot de preluari.

22 iun. 2011

Black Country Communion - 2

Asteptari: Daca m-as pricepe la fotbal, probabil ca i-as numi pe cei de la Black Country Communion “selectionata celor mai buni jucatori ai lumii“. Cum nu prea le am cu sportul cu balonul rotund va voi spune doar ca trupa asta e o super – combinatie. Primul album BCC a aparut anul trecut (si a avut parte de o cronica aici), iar de aceasta data cele patru vedete din aceasta super – combinatie au pus la cale un al doilea disc ce cuprinde 11 piese.
Rezultat: Exercitiu de imaginatie: luati un caiet, ganditi-va la patru
reprezentanti de marca ai oricarui domeniu aleatoriu ales si completati filele. Daca ajungeti la fila pe care sta scris „muzica rock“ veti constata ca foaia nu e goala. Veti da acolo peste Glenn Hughes, Joe Bonamassa, Derek Sherinian si Jason Bonham. Nume care n-au nevoie de prezentare.

21 iun. 2011

Paul Kalkbrenner - Icke Wieder

Asteptari: Printre amatorii de muzica electronica “echte”, numele lui Paul Kalkbrenner suna cat se poate de cunoscut, avand in vedere ca primul sau disc a aparut exact acum zece ani sub numele de Zeit. Icke Wieder (Din nou eu) este cel de-al 5-lea disc din cariera sa si vine la trei ani dupa Berlin Calling - The Soundtrack By Paul Kalkbrenner.

Rezultat: Statutul de “star” pe care l-a dobandit pe buna dreptate Paul i se trage fara indoiala si datorita celebrului film in care a interpretat spectaculosul rol al lui D.J. Ickarus, Berlin Calling. Pe care daca nu l-ati vazut, va sfatuiesc calduros s-o faceti. E destul de greu de explicat de ce are germanul acesta un nume atat de respectat in randurile fanilor muzicii electronice. Poate pentru ca dincolo de trenduri sau stiluri, muzica lui straluceste prin melodicitate.

20 iun. 2011

Sophie Ellis-Bextor - Make a scene

Asteptari: Sophie Ellis Bextor si-a inceput cariera intr-o trupa numita Theaudience si a debutat solo acum zece ani cu albumul Read my lips. Make a scene este cel de-al patrulea material discografic din visteria solistei, care vine la patru ani dupa precedentul disc Trip the light fantastic.

Rezultat: Nu pot sa zic ca am urmarit cariera simpaticei soliste sau ca am auzit-o vreodata mai mult de …patru minute. Cu toate acestea mi-a placut dintotdeauna timbrul ei vocal inconfundabil descoperit pentru prima oara pe sarmanta piesa Groovejet (realizata de italianul Spiller), cu ceva timp inaintea debutului ei solo oficial. Sau pe la fel de simpatica Murder on the dancefloor, care intr-o vreme facea furori pe ringurile de dans. Din pacate, cele 14 piese incluse pe noul ei album se incadreaza perfect in sindromul numit „solista talentata am nevoie de inspiratie“.

Pat Metheny - What's It All About

Asteptari: Pat Metheny este unul din cei mai de succes muzicieni de jazz care si-a facut un nume in anii 70 si 80 care se poate mandri cu 17 premii Grammy. Discografia sa este una cat se poate de stufoasa, prima sa aparitie discografica fiind in 1974 alaturi de Jack Pastorious, pe albumul Jaco.

Rezultat: Daca nu v-ati prins va dau o informatie: sunt satul de albumele in care diversi oameni interpreteaza piesele altora. Nu ca n-ar fi o chestie faina, dar ce-I prea mult strica. Cu toata reticenta asta a mea fata de discurile care contin exclusiv cover-uri, ma vad nevoit sa admit ca nenea Metheny face o treaba extraordinara pe noul sau material discografic.

16 iun. 2011

Subcarpati - Culese din Cartier

Asteptari: Conform comunicatului de presa “Culese din Cartier” este primul volum al unui sir de compilatii care scoate la suprafata folclorul romanesc, intr-o lumina moderna. Albumul gratuit care se poate descarca de aici a fost lansat de cei de la Subcarpati si cuprinde folclor, cules din casele si cartierele romanilor, pe care 15 producatori de din muzica romaneasca l-au conectat la ritmurile lumii actuale.

Rezultat: Habar n-am care-s cartierele de unde oamenii astia au cules aceste mostre, dar melomanii care au ocazia sa asculte aceasta compilatie vor avea parte de o auditie cat se poate de interesanta.

15 iun. 2011

Flogging Molly - Speed of darkness

Asteptari: Flogging Molly e o formatie americana de celtic – punk care a debutat in anul 2000 cu albumul Swagger. Americanii vor fi prezenti pentru prima oara in tara noastra, pe 1 iulie, in cadrul festivalului B ESTFEST. Speed of darkness contine 12 melodii si vine la trei ani distanta dupa Float.

Rezultat: Sa inceapa Revolutia! Refrenul celei de-a doua piese din acest album (Revolution) e cat se poate de energic si reflecta perfect atmosfera unui material care merita ascultat cu urechile ciulite. Nu doar fiindca e plin de texte sugubete ci si fiindca e cat se poate de nealterat: e punk cu influente celtice care nu contine aditivi “comerciali” plus cateva momente “linistite” dar din categoria balade decente a la Pogues.

Anouk - To get her together

Asteptari: Anouk e o cantareata olandeza de pop – rock care a debutat in 1997 cu albumul Together Alone, material care a inclus si mega – hitul Nobody s Wife. To get her together este al 6-lea material discografic al solistei, cuprinde 11 piese si vine la doi ani dupa precedentul disc care a purtat numele de For Bitter or Worse.

Rezultat: Prima intrebare care mi-a venit in minte dupa ce am ascultat intregul album Anouk a fost : ce naiba s-a intamplat cu olandeza asta de cand urla din toate rasputerile I'll never be nobody's wife? Desigur, in tara ei natala s-a ales cu o sumedenie de premii si a vandut binisor, dar pe plan international nada.

14 iun. 2011

Madeleine Peyroux - Standing on the Rooftop

Asteptari: Madeleine Peyroux este o solista americana de jazz care a debutat in 1996 cu albumul Dreamland, care a inclus printre altele si un cover dupa celebrul La vie on rose de Edith Piaf. Standing On The Rooftop este cel de-al 5-lea material discografic al ei care contine 15 piese si vine la doi ani distanta dupa precedentul Bare Bones.

Rezultat: Spre deosebire de anteriorul disc, in care pentru prima oara melomanii s-au putut delecta cu toate piesele compuse de Madeleine, aici lucrurile stau nitel altfel, printre creatii regasindu-se si cateva standarde.

Iness Mezel - Beyond the Trance

Asteptari: Iness Mezel (pe numele ei adevarat Fatiha Messaoudi) a debutat in 1999 cu albumul Wedfel, care a fost urmat patru ani mai tarziu de materialul Len. Beyond the trance este cel de-al treilea ei album care contine 11 melodii si n-are nici o legatura cu stilul care poarta acelasi nume...


Rezultat: Se spune ca Iness Mezel isi compune melodiile intr-un fel cat se poate de inedit: mai intai se contureaza ritmul si doar dupa aceea melodiile. Pe cand era la conservator a fost indragostita de lucrarile unor Debussy, Bartok sau Satie, iar la capitolul influente vocale solista ii numeste fara ezitare pe Sarah Vaughan, Ella Fitzgerald si Stevie Wonder.

13 iun. 2011

Neo - The Picture

Asteptari: Trupa maghiara Neo s-a infiintat in 1998 si a editat albumul de debut un an mai tarziu sub numele de Eklektogram. Formatia a scos coloana sonora a filmului „Kontroll”, care a fost editată in mai multe tari si a fost rasplatita cu mai multe premii. Noul lor disc vine la cinci ani distanta dupa precedentul Maps for a Voyage si contine 11 piese.

Rezultat: Ce poate iesi atunci cand se ia o voce cat se poate de fermecatoare - Hodosi Enikő – peste care se adauga un melanj interesant intre new wave-ul anilor 80, italo disco, rave-ul specific anilor 90 şi synth pop?

Arctic Monkeys - Suck it and see

Asteptari: Arctic Monkeys reprezinta cat se poate de bine valul English Indie Rock, trupa formata in 2002 reusind pana acum sa atraga atentia intregii lumi prin debutul Whatever People Say I Am, That's What I'm Not, album care a fost urmat de Favourite Worst Nightmare si  Humbug. Suck it and see este al 4-lea material din visteria trupei iar discul cuprinde 12 piese.


Rezultat: Daca faceti parte din categoria de oameni care apreciaza rock-ul cu mult „shalalalala“, categoric veti iubi discu asta. E plin de refrene usurele „de vara” cu influente puternic ancorate in anii 60, dar constructiile sonore se inscriu in categoria „decente“.

10 iun. 2011

Austra - Feel it break

Asteptari:  Chiar daca figura centrala a formatiei canadiene Austra este solista Katie Stelmanis, e bine de stiut ca acest grup ii mai are in componenta pe  Maya Postepski si Dorian Wolf. Katie a vrut sa se faca cantareata de opera iar in anul 2008 a scos un album solo numit Join Us. Trupa Austra s-a format anul trecut iar Feel it break e albumul lor de debut care contine 11 piese.

Rezultat: Doamnelor si domnilor, sound-ul asta pur si simplu m-a rupt. Drept urmare ma vad nevoit de la inceput sa clarific lucrurile: avem de-a face cu debutul pop al anului 2011. Un disc care cu siguranta isi va gasi locul in topurile de sfarsit de an. Sunete de sintetizatoare „sanatoase”, beat electronic percutant, voce empatica „antrenata” pentru opera – asta e reteta de succes.

8 iun. 2011

Blondie - Panic of Girls

Asteptari: Formatia americana Blondie a debutat in 1976 cu albumul omonim si a luat o pauza de vreo 15 ani (din 1982 pana in 1997). Panic of Girls este cel de-al 9-lea material discografic al trupei care vine la opt ani dupa precedentul The Curse of Blondie si cuprinde 11 piese in varianta normala, la care se adauga inca doua pentru cei care se hotarasc sa achizitioneze varianta Collector's Pack.

Rezultat: Panic of Girls e un album frustrant care iti transmite o senzatie de neimplinire. E ca si cum vrajesti o fata, ajungi sa te saruti cu ea, dar continuarea nu e deloc asa cum ti-ai imaginat-o, astfel incat ramai cu alea umflate. Buze sau alte organe anatomice.

7 iun. 2011

Seasick Steve - You Can t teach an old dog new tricks

Asteptari: Seasick Steve este un muzician american de blues nascut in 1941, care si-a petrecut o buna bucata din viata “pe drumuri”, printre altele cantand chiar si in metroul parizian. Albumul lui de debut a aparut in 2004 sub numele de Cheap. Noul lui disc este al 5-lea material discografic si vine la doi ani dupa precedentul Man from another time.

Rezultat: De cand lumea si Pamantul au existat cele sapte note. Ordonate sau folosite alandala, sunetele au dat nastere unor capodopere, care reusesc si astazi sa delecteze urechiusele melomanilor. Cliseul care spune ca un caine batran nu poate invata trucuri noi este cat se poate de bine ales pentru titulatura acestui disc.

Africa Hitech - 93 million miles

Asteptari: Africa Hitech e un proiect initiat de Mark Pritchard (Harmonic 313, Global Communications) si Steve Spacek (Spacek) care au debutat cu single-ul Blen si un E.P. numit HiTecherous. Albumul lor de debut, 93 Million Miles, contine 11 piese.

Rezultat: Desi titulatura albumului face referire la distanta dintre Pamant si Soare, milele acestea ar putea descrie perfect si varietatea de stiluri care este adunata sub acelasi acoperis in cele 11 piese. Practic, urechiusele se pot delecta cu bucatele de grime, ambient, jazz, dubstep, Detroit techno, funky, rave sau electro. Si cu siguranta am omis cateva stiluri…

6 iun. 2011

Deliric1 - Inspectia Tehnica Periodica

Asteptari: Deliric1 a devenit cunoscut gratie trupei Controlul Tehnic de Calitate (CTC), alaturi de care a editat in 2005 albumul lor de debut. Inspectia Tehnica Periodica vine la un an dupa ce un alt fost membru al trupei CTC, DOC a scos Scapat de sub Control.

Rezultat: Yo, Yo! Whats up? Daca e sa te iei dupa pagina de Facebook a artistului, ceea ce presteaza el se incadreaza undeva in Hip Hop / Dubstep / IDM  si  Trip-Hop. Hmmm, cu greu gasesti aici altceva decat hip –hop, dar asta e magnetul cu care Deliric a devenit cunoscut, capisci? E trendy sa spui ca rap-ul nu este nici arta, nici muzica, ci o forma de manifest social. O modalitate de exprimare si eliberare, o parte a culturii hip-hop. Bunn asa. 

Depeche Mode - Remixes 2 81 - 11

Asteptari: Revista britanica Q i-a numit pe Depeche Mode pe buna dreptate „cea mai populara trupa electronica din lume”. Formatia a debutat in 1981 cu Speak and Spell iar acest album de remixuri vine ca o continuare a Remixes 81-04 aparut acum sapte ani.

Rezultat: A doua serie de remixuri „oficiale” ale depeserilor este disponibil in doua variante, sub forma de 1CD si trei CD-uri si cuprinde piese de pe parcursul intregii cariere a formatiei, de la Speak and Spell pana la Sounds of the Universe-ul de acum doi ani.  Poate n-ar fi lipsit de importanta sa amintesc faptul ca toate cele 12 albume de studio ale formatiei au ajuns in Top Ten-ul din cele mai importante tari din lume atunci cand vorbim de muzica, UK si USA.

4 iun. 2011

Journey - Eclipse

Asteptari: Jorney e o trupa americana de rock care s-a format in 1973 in care au intrat fosti membri ai trupei Santana, care a debutat doi ani mai tarziu cu un album omonim. Perioada lor de glorie a tinut pana prin 1987, cand trupa a luat o pauza temporara. Noul lor album Eclipse vine la trei ani distanta dupa precedentul Revelation.

Rezultat: Cel de-al doilea material discografic editat de rockeri alaturi de filipinezul Arnel Pineda pe post de solist este solid rock. Prestatia rockerilor este cat se poate de profi, totul functioneaza ca o masinarie automata de muzica. Din fericire, aura de rock ballads cu care erau asociati oamenii astia mai demult a cam disparut din peisaj, fiind inlocuita de un stil oarecum batranesc dar cat se poate de eficace.

2 iun. 2011

Omara Portuondo & Chucho Valdés - Omara & Chucho

Asteptari: Impreuna au 149 de ani! Pe Omara Portuendo (80 de ani) ar trebui s-o stiti din Buena Vista Social Club. Despre Chucho Valdes (69) e bine sa stiti ca e un geniu al jazz-ului cubanez. Desi cei doi s-au cunoscut inca din adolescenta, prima lor colaborare muzicala a aparut doar in 1997 in discul numit Desafios. Noul lor album intitulat simplu Omara  & Chucho contine 13 piese.

Rezultat: Coperta discului nu spune prea multe. Cei care vor avea curiozitatea sa vada si coperta din spate, cu siguranta isi vor creea o impresie. E o idee nastrusnica asta cu Omara si Chucho in patul nuptial, trebuie sa recunosc.

1 iun. 2011

White Denim - D


Asteptari: White Denim e o trupa de rock made in U.S.A. care are influente din dub, psychadelic, blues, punk, progressive, soul, jazz si experimental. Primul lor album a aparut in 2008 sub numele de Workout Holiday, iar acest simplu “D” contine zece piese.

Rezultat: Probabil ca aura de unicitate pe care o emana texanii acestia se datoreaza in buna parte si faptului ca dintotdeauna s-au delimitat de acel asa numit sound “indie” care caracterizeaza o sumedenie de trupe axate pe chitari in zilele noastre. Dincolo de amalgamul de stiluri care e amestecat in malaxorul White Denim, ceea ce socheaza la oamenii astia e faptul ca structura pieselor este una neobisnuita.

Jean Michel Jarre - Essentials and Rarities

Asteptari: Cu peste 80 de milioane de discuri vandute, Jean Michel Jarre este cu siguranta unul din cele mai cunoscute figuri ale muzicii electronice de ambient. Primul sau album a aparut in 1972 sub numele de Deserted Place, dar Jean Michel Jarre a devenit cunoscut patru ani mai tarziu prin aparitia Oxygène-ului. Acest dublu – album este o compilatie care curpinde cele mai cunoscute creatii ale artistului, dar si cateva raritati.


Rezultat: Exista un motiv cat se poate de pertinent datorita caruia de obicei evit sa analizez diversele compilatii ale unor artisti. Acesta ar fi acela ca discurile cu pricina sunt targetate unui anume public iar elementele „noi” pe care le aduc acestea sunt cat se poate de discutabile.