29 iul. 2011

Barbara Panther - Barbara Panther

Asteptari: S-a nascut in Ruanda, a crescut in Belgia si in ultima vreme s-a stabilit la Berlin. Cam acestea sunt lucrurile care trebuie stiute despre Barbara Panther, care si-a editat albumul de debut cu sprijinul lui Matthew Herbert, un binecunoscut muzician german care activeaza in zona experimentala.

Rezultat: Desi e pop, muzica ce se ascunde in acest disc nu e din soiul acela care te vrajeste din prima. Cel putin in cazul subsemnatului, adevaratele valente exprimate de acest disc au venit doar dupa ascultari repetate. Ceea ce remarci inca din start este faptul ca Barbara asta seamana izbitor cu Bjork. Poate chiar si cu Grace Jones in anumite privinte. Daca cele doua nume va sunt familiare, stati cu urechile ciulite: exista mari sanse ca acest debut sa va pice cu tronc. Dincolo de vocea cat se poate de aparte a solistei, ceea ce atrage atentia cu adevarat este plaja sonora creata de Matthew Herbert, care loveste cu instrumentatii cat se poate de neconventionale si surprinzatoare.

28 iul. 2011

Dengue Fever - Cannibal Courtship

Asteptari: Pare-se ca Dengue Fever e unica trupa din lume care combina psychadelic rock cu muzica pop din Cambodgia. Albumul self – titled de debut a aparut in 2003, iar Cannibal Courtship este cel de-al 5-lea material discografic al formatiei care isi are sediul in America. 

Rezultat: Categoric, oamenii acestia reusesc sa desfiinteze granitele dintre asa numitul surf/garage rock si ceea ce este etichetat in unele cercuri drept world – music, punand pe tapet un amalgam de melodii interesante care beneficeaza de aranjamente cat se poate de bogate. In plus, nu duc lipsa nici de simtul umorului. Carevasazica, au un stil aparte. Ceea ce in zilele noastre este un plus cat se poate de remarcabil. E drept, mi-as fi dorit ca urechile sa-mi fie asaltate cu mult mai multe influente world – music. Cu toate acestea, Cannibal Courtship este un material eclectic in care melomanii se pot delecta cu portiuni de surf rock, soundtrack-uri fabricate parca pentru a servi drept coloane sonore pentru filme cu spioni, funky jazz, rock psychedelic si chiar si bucatele de new wave.

LMFAO - Sorry For Party Rocking

Asteptari: Unchiul Redfoo si nepotul SkyBlu sunt doi cetateni care isi au sediul in Los Angeles si care au debutat cu albumul Party Rock prin 2009, acest disc fiind materialul discografic cu numarul doi din cariera. Pentru amatorii de cancan-uri, e bine de stiut ca Redfoo este fiul fondatorului casei de discuri Motown, Berry Gordy, Jr..

Rezultat: Isi mai aduce aminte cineva de stupidele versuri „Suzana, eu te spun lu' mama/ Mi-ai furat banana“? Ei bine, nici strainii nu stau prea bine la acest capitol, textele celor de la LMFAO fiind cat se poate de elocvente in acest sens: "I got passion in my pants / And I ain't afraid to show it / I'm sexy and I know it" (Sexy And I Know It). Nimeni n-are pretentia ca mesajul transmis de piesele compuse special pentru tot neamu sa fie opere literare. Si la urma urmei nu aceasta e principala problema a acestui material. Versurile infantile sunt completate cu o muzica care depaseste lejer orice bariera a tampeniei umane.

26 iul. 2011

Staccato Du Mal - Sin Destino

Asteptari: Ramiro Jeancarlo e un tip care are radacini din Chile si Venezuela dar isi duce veacul prin Miami. Si care are printre altele un proiect industrial numit Opus Finis. De aceasta data, omul a hotarat sa-si arate o alta fateta sonora prin intermediul proiectului Staccato Du Mal, un disc de minimal synth care contine 12 piese.

Rezultat: Cand ati ascultat ultima oara un album care sa va picure pe suflet arome de Deutche Amerikanische Freundschaft? Care sa va reintroduca in anii aceia in care nume de genul Cabaret Voltaire, Fad Gadget, Blancmange sau Oppenheimer Analysys erau very trendy? Odata cu puternicul revival de synth – pop care se manifesta in ultima vreme, din fericire amatorii de chestii interesante au parte si de o sumedenie de nume care incearca sa readuca pe tapet acel minimal synth care acu a fost botezat coldwave. Protagonistul principal al acestui trip muzical este un obsedat al sintetizatoarelor analogice, iar daca e sa ne luam dupa vorbele care circula in targ Martin Gore de la Depeche Mode a cumparat niste echipamente de la el in ultimii ani.

25 iul. 2011

Yes - Fly from here

Asteptari: Una din cele mai reprezentative trupe de progressive – rock din intreaga lume, Yes, s-a format in 1968 la Londra, a vandut de-a lungul timpului vreo 50 de milioane de discuri si a trecut printr- serie de schimbari de componenta. Fly from here este cel de-al 21-lea album de studio al trupei si vine la zece ani dupa Magnification. 

Rezultat: If I could turn back time – vorba unui hit cantat de Cher – si fila calendarului ar arata anul 1981, categoric acest disc ar putea fi o capodopera. Dar oare in 2011, Fly from home mai are vreo relevanta? Si da si nu. In sprijinul primei parti a afirmatiei ar fi amanuntul conform caruia discul asta suna profi si ne reintroduce in frumoasa lume e adevaratului progressive – rock, in vremuri in care compozitiile pieselor erau cu totul si cu totul o alta mancare de peste. Pentru “nu” ar fi bine de amintit amanuntul ca asa ceva s-a mai facut. De multe ori. Si-n plus, unde e Mr. Andreson? Nu stiu altii cum sunt, dar Yes fara Jon Anderson e ca si berea fara alcool. 

24 iul. 2011

Colbie Caillat - All of you

Asteptari: Colbie Marie Caillat este o tipa americana care se poate lauda cu peste 6 milioane de discuri vandute in lumea intreaga, lucru ce nu-i de ici de colo avand in vedere ca si-a facut debutul pe scena prin 2007 cu albumul Coco. All of you este cel de-al treilea album al solistei, care vine la doi ani dupa precedentul Breakhrough.


Rezultat: Ce poti comenta despre o tipa aflata in voga, care ataca un soi de country – pop care prinde bine la “mase” si are o voce bine definita?  Mai nimic, fiindca spre deosebire de multe surate ale sale, Colbie chiar are voce. Iar discul asta pica cat se poate de bine pentru aceia care  prefera refrenele simplute de vara. Nu se poate sa nu observi din prima ca piesele astea sunt fabricate pentru a fi fredonate de cat mai multa lume, cu orice pret.

22 iul. 2011

Atari Teenage Riot - Is this hyperreal?

Asteptari: Daca e sa ne luam dupa categorisiri, Atari Teenage Riot se scalda in stilul botezat “digital hardcore“, termen pe care ei insisi l-au inventat. Trupa germana formata in 1992 a editat albumul Delete Yourself in 1995, iar Is this Hyperreal? este al patrulea album de studio al formatiei, care vine la 12 ani distanţă după precedentul 60 seconds Wipe Out.
Rezultat: Fiindca traim intr-o lume concentrata pe Facebook si asta ne ocupa tot timpul, e clar pentru toata lumea ca mesajul de protest al muzicii din zilele noastre s-a disipat. Incet dar sigur.  Fara indoiala, lumea s-a schimbat, artistii asijderea iar noi toti ne-am adaptat intr-un fel sau altul vremurilor de bejenie in care ne scaldam existenta. Carevasazica, nu prea mai avem sansa sa prindem „miscari“. Cele propagate de MC5 prin 1969 cu al lor Kick out the Jams, God Save The Queen-ul celor de la Sex Pistols sau „Fuck you I wont do what you tell me“- ul din visteria Rage against the Machine (si exemplele pot continua intr-o veselie).

21 iul. 2011

The Japanese Popstars - Controlling your Allegiance

Asteptari: In ciuda numelui The Japanese Popstars n-au nimic in comun cu Tara Soarelui Rasare. Trio-ul din Irlanda de Nord a editat albumul de debut in luna august a anului 2008, iar Controlling Your Allegiance este cel de-al doilea disc din cariera.

Rezultat: E cat se poate de misto ca in zilele noastre sa auzi niste “dance – music” care nu e mega – repetitiv. Care nu-ti insulta IQ-ul, carevasazica. Irlandezii acestia reusesc sa-si captiveze audienta cu instrumentatii variate, o sumedenie de voci si un aproach cat se poate de sanatos asupra sectiunii de beat-uri. Chiar daca nu e nici pe departe un disc revolutionar in materie, piesele albumului curg cat se poate de misto si emana bun gust. Unul din motivele care face ca discul Controlling Your Allegiance sa fie bun de bagat in raftul cu aparitii decente este acela ca printre colaboratorii “antamati” aici se afla si domnul Robert Smith din The Cure.

20 iul. 2011

Milos - Mediterraneo

Asteptari: Milos Karadaglić este un chitarist de 28 de ani din  Muntenegru care a castigat primul sau concurs la varsta de 11 ani, iar Mediteranneo este albumul lui de debut editat de casa de discuri Deutche Gramophon, ce cuprinde 17 piese.

Rezultat: Chiar daca nu sunt un fan deosebit al muzicii instrumentale, trebuie sa admit ca aceasta auditie a avut un efect cat se poate de linistitor asupra mea. E un album de relaxare totala in care sound-urile sintetice lipsesc cu desavarsire, un material sonor care are un rol benefic in momentele de stres. Desi per ansamblu discul asta e nitel prea conservator pentru gusturile mele, nu pot spune ca e o auditie de prisos.

19 iul. 2011

Aretha Franklin - A woman falling out of Love

Asteptari: La fel ca-n orice arta si atunci cand vine vorba de muzica, exista cateva nume sacre. Care au scris o istorie aparte si despre care orice om normal la cap nu are cum sa devina carcotas. Regina Muzicii Soul Aretha Franklin e unul din acestea. Solistya care a debutat in 1956 cu albumul Songs of Faith are la activ vreo 18 premii Grammy, iar "Aretha: A Woman Falling Out of Love" este cel de-al 38-lea album de studio. 

Rezultat: Din fericire, vocea legendarei soliste este aceeasi. Si asta face ca acest disc sa fie unul reusit. Chiar daca compozitiile pieselor amintesc acut de anii 70, productia de anii 80 iar aranjamentele aduc aminte de smooth jazz-ul anilor 90, noul album este conform asteptarilor.

Incubus - If not now, when

Asteptari: Formatia care a dat nastere unor mega – hituri ca Drive, Love Hurts sau Megalomaniac, Incubus, a debutat in 1995 cu albumul Fungus Amongus, dar au devenit cunoscuti doar gratie albumului Make Yourself in 1999. Noul disc vine la cinci ani dupa precedentul Light Grenades.

Rezultat: E drept, cele mai mari hituri ale oamenilor acestia au fost dintotdeauna cele din sertarul cu piese “linistite”, dar ceea ce ofera acest disc este la prima impresie prea de tot. Ca si circumstante atenuante, am putea aminti faptul ca e oarecum normal ca la al 7-lea album din cariera sa apesi nitel pedala de frana. Cu toate acestea, discul asta nu e doar surprinzator, e de-a dreptul socant, daca ma intrebati. E Incubus in slow motion, la relanti, mult mai maturi decat prevede legea. Directia noilor piese ale trupei care beneficeaza de serviciile solistului Brandon Boyd este indreptata spre sound-ul U2.

18 iul. 2011

The Bongolian - Bongos for Beatnicks

Asteptari: Sub cat se poate de misto-ul nume de The Bongolian se ascunde un multi instrumentist numit Nasser Bouzida, care si-a inceput cariera in trupa britanica Big Boss Man. Bongos for beatnicks este cel de-al patrulea album 

Rezultat: De multisor n-am mai dat peste o asa explozie sonora de bun augur. Daca vreti o definitie cat se poate de exacta a cuvantului Funky, ar fi bine sa ascultati cu mare atentie si neperturbati de nimeni cele 12 piese ale acestui disc in care orga Hammond si breaks-urile isi fac de cap nepermis de mult, oferind o auditie care nu are cum sa nu te faca sa iti misti trupul. Beat-urile cu puternice arome de anii 60 si veselia excesiva a melodiilor iti creeaza un trip imaginar in care piesele se potrivesc ca o manusa pentru coloana sonora a oricarui film din acea perioada in care spionii erau la mare cautare. Excursia asta in tara numita Bongolia este cat se poate de palpitanta si poate genera zambete si buna dispozitie, chiar si-n mijlocul unei zile caniculare de vara.

17 iul. 2011

SBTRKT - SBTRKT

Asteptari: Despre SBTRKT se stiu destul de putine lucruri. Pe numele sau adevarat Aaron Jerome, sub acest pseudonim se ascunde un producator londonez care si-a facut un nume prin niscaiva remixuri, iar acesta este albumul lui de debut.

Rezultat: Daca aveati impresia ca dubstepul va face legea in cluburi o vesnicie, am vesti bune: deja se vorbeste tot mai mult de future bass. Si chiar post dubstep. Iar daca sunteti curiosi sa asociati aceste doua etichete oarecum seci cu un fundal sonor, bagati o ureche in albumul de debut al acestui londonez. Sau chiar doua, fiindca merita! Piesele SBRKT se situeaza undeva intre experimentalismul lui James Blake si muzica plina de suflet a lui Jamie Woon, fiind un soi de pod intre raceala etalata de beat-urile seci ale dubstep-ului si soul – music.  Ceea ce face ca aceasta muzica sa fie intr-adevar interesanta este tocmai aceasta “umanizare” a ritmurilor moderne, iar faptul ca melodiile au parte si de o serie de prestatii vocale nu poate fi decat de bun augur.

14 iul. 2011

The Headhunters - Platinum

Asteptari: The Headhunters este o formatie americana de jazz – funk care a devenit cunoscuta in anii 70 gratie albumelor realizate ca backing band pentru Herbie Hancock, primul lor album Headhunters (1973) fiind unul din cele mai bine vandute discuri din aceasta felie din toate timpurile.

Rezultat: La prima vedere, poate parea oarecum ciudat ca printre oaspetii care isi fac aparitia pe piesele acestui album se numara si Snoop Dogg. Pentru amatorii de etichete ceea ce se revarsa din melodiile astea e undeva in zona jazz – funk - hip – hop. „Ceea ce cantam noi este New Urban. E un gen nou care reprezinta toate metropolele. E muzica europeana, asiatica, africana. Are o sumedenie de elemente jazz, funk si rap. Cand lumea asculta piesele astea, sper ca sa se simta o parte din familie“, declara percutionistul Bill Summers intr-un interviu.

13 iul. 2011

Pitbull - Planet Pit

Asteptari: Pitbull e un tip care-si spune rapper si care a debutat in 2004 cu M.I.A.M.I. (Money Is a Major Issue). Armando Christian Pérez a reusit sa editeze sase albume in sapte ani, acest Planet Pit venind la doar un an dupa precedentul Armando.

Rezultat: Nu am o afectiune deosebita pentru cainii din rasa Pitbull. Dar nu acesta este motivul pentru care acest disc e unul de cacao. Ci acela ca toate piesele seamana ca doua picaturi de apa intre ele. Bucatile astea muzicale care au pretentia de a fi numite compozitii sunt pline de toate chestiile care se folosesc in exces in „felia” asta: vocoder, autotune, bass-ul ala „de ascultat in masina la maxim pentru a te da mare” si o   sumedenie de texte tampitele.

Arnaud Rebotini - Someone gave me religion

Asteptari: Arnaud Rebotini e un muzician francez care si-a inceput cariera in anii 90 intr-o formatie de death – metal si care mai apoi a cotit-o spre electroclash fiind fondatorul trupei Black Strobe si boss-ul casei de discuri Blackstrobe Records.

Rezultat: In cazul in care urechile voastre au luat contact cu muzica electronica nu doar in cluburi, exista posibilitatea ca sa recunoasteti o sumedenie de sintetizatoare analogice din categoria vintage, in special sound-urile acelea de neuitat de la Roland. In linii mari, ceea ce se deruleaza aici este un ghiveci de electroclash (inventat de Black Strobe) techno si acid. Cele noua piese ale albumului iti provoaca un trip cat se poate de placut in care spectrul sonor se invarte in zona  Depeche Mode, Sisters of Mercy, Front 242, Nitzer Ebb, Vitalic sau Tiefscwarz.. Categoric discul asta emana un puternic aer nostalgic, imbogatit cu techno si acid de cea mai buna speta. 

12 iul. 2011

Limp Bizkit - Gold Cobra

Asteptari: Cu 60 de milioane de discuri vandute in lumea intreaga, Limp Bizkit este cu siguranta una din cele mai cunoscte formatii din zona nu/rap metal. Trupa a debutat in 1997 cu Three Dollar Bill, Yall$ iar Gold Cobra vine la sase dupa precdentul The Unquestionable Truth (Part 1).

Rezultat: Nu fac parte din categoria aia de oameni care au asteptat cu nerabdare acest disc. Ca sa fiu sincer, nici nu mai eram sigur ca Fred Durst cu a lui sepcuta lui rosie de baseball mai activeaza in business. Drept urmare, inaintea acestei auditii eram destul de sceptic in privinta probabilitatii ca omuletii astia sa mai ajunga vreodata la ceea ce au reprezentat ei odinioara. Dupa sase ani de pauza si ultimul album de cacao (The Unquestionable Truth), mari asteptari nu existau. Si totusi, comeback-ul e unul de remarcat. Chiar daca melodiile de pe Gold Cobra nu aduc nimic nou, ele pica la fix. Stati pe pace, oamenii acestia nu s-au reinventat, pur si simplu au compus niste piese in stilul lor de la-nceput. Piese care la prima auditie suna mai mult decat valabil.

Ricardo Villalobos & Max Loderbauer - Re: ECM

Asteptari: Pentru unii ECM reprezinta un univers sonor distinct. Pentru ceilalti ECM (Edition of Contemporary Music) e o casa de discuri care de prin 1969 e responsabila cu multe bunataturi din zona jazz-ului si nu numai. Ricardo Villalobos si Max Loderbauer sunt doua nume cunoscute din zona electronica contemporana, primul pentru seturile sale de club iar al doilea pentru diverse incursiuni sonore cum ar fi cele din visteria Moritz Von Oswald Trio.

Rezultat: Pe hartie, combinatia asta inedita promite multe. Sa te apuci sa remixezi (chiar daca notiunea asta nu e tocmai adecvata in acest caz) chestii din repertoriul avangardist sau de jazz clasic din visteria ECM pare a fi o chestie interesanta. Asadar, am pornit cu mari sperante la aceasta auditie, din mai multe motive. Rezultatul n-a fost insa pe masura asteptarilor. Se prea poate ca unul din motivele pentru care n-am rezonat defel cu acest Re:ECM a fost faptul ca piesele originale imi sunt cu desavarsire necunoscute.

5 iul. 2011

Dolly Parton - Better Day

Asteptari: Fara indoiala, Dolly Parton este una din cele mai cunoscute figuri ale muzicii country din intreaga lume. Solista a debutat in 1967, iar noul ei disc este cel de-al 41-lea album de studio din cariera!

Rezultat: Se prea poate ca primul meu contact cu muzica country sa fi avut loc cand printre filmele care rulau in perioada de dinainte de 89 prin cinematografele Timisoarei s-a numarat si comedia 9 to 5, care a reprezentat dealtfel si debutul cinematografic al celebrei soliste. Nu intamplator am amintit de celebrul film, deoarece patru din cele 12 piese incluse pe noul ei album - I Just Might, Get Out and Stay Out, Shine Like the Sun si Let Love Grow - sunt adaptari ale 9 to 5 –ului care a fost jucat pe Broadway. Parafrazand un hit al celor de la R.E.M. noile piese ale solistei cunoscute printre altele si pentru bustul ei mai mult decat generos fac parte din categoria Shinny happy people incadrandu-se in sertarul „country cu mesaj pozitiv“.