Asteptari: Gillian Welsh a debutat in 1996 cu Revival, un album care la vremea aceea a fost nominalizat la premiile Grammy pentru sectiunea Best Contemporary Folk. Desi este nascuta in 1967, doamna aceasta inglobeaza stiluri muyicale prezente de cand lumea pe continentul american si inglobeaza cat se poate de misto americana, folk, bluegrass, country si alte stiluri inrudite. Tovaras de chitara il are pe David Rawlings, iar The Harrow and the Harvest este al 5-lea disc din cariera, care vine la opt ani distanta dupa precedentul Soul Journey. Rezultat: Categoric, asa numitul folk revival aduce in ultima vreme o sumedenie de tampenii la suprafata. Din fericire, exista destule exceptii care fac ca aceasta muzica sa nu-si piarda din splendoare. E cazul si acestei Gillian Welsh, care a venit cu unul din cele mai atipice materiale ascultate de subsemnatul in ultima vreme.
E un disc care ar fi putut fi editat si acum 80 de ani, dar acest amanunt nu importa, fiindca straluceste ca un briliant proaspat descoperit undeva intr-o pestera uitata de lume. E dominat aproape exclusiv de sound-uri lente si intunecate, nu are o orchestratie bogata, duce lipsa instrumentelor electrice si a percutiei si este lipsit de orice solo-uri de chitara care ar putea fi incadrate in categoria „de virtuozitate”. Totul se invarte in jurul unei voci care stie sa fie cand melancolica cand trimufatoare si a unei chitari (mandoliona sau banjo) care se completeaza la fix. Drept urmare melomanul e atacat de un disc plin de piese una s-una, niste melodiii care pe viitor vor intra in repertoriul trupelor axate pe cover-uri. Compozitiile au o tenta a la Bob Dylan sau Neil Young. Un alt atu este acela ca foarte putini creatori de muzica de azi stiu sa readuca pe tapet atmosfera rurala americana atat de natural in niste vremuri complet prefabricate ca acestea pe care le traim. Sa fim onesti: discul asta nu aduce absolut nimic nou fata de precedentele creatii ale solistei, dar este cel mai matur din cariera ei. E un disc care reuseste sa ti se bage sub piele inca de la prima ascultare si emana valente diferite la fiecare ascultare. Cele mai misto momente ale acestuia sunt The Way It Will Be, Tennessee sau Hard Times. Nici celelalte sapte nu sunt insa de neglijat, believe me. Nu imi explic cum au reusit oamenii astia doi sa scoata ceva atat de frumos. Poate fiindca au muncit la el timp de opt ani.. Sau poate pur si simplu fiindca au un har aparte. Poate se hranesc numai cu alimente de la sat, who knows? Cert este ca The Harrow & The Harvest, e unul din cele mai tari albume de folk rustic din 2011. Care merita ascultat pe repeat.
Recomandari: Pentru cei interesati sa descopere o muzica rurala americana nealterata.
hey,,nice!
RăspundețiȘtergere