Nightlosers - Cinste lor

Deşi nu mă omor eu după ceea ce se înţelege prin ţărişoara noastră în curentul „etno“ şi nici după cover-uri, e musai să recunosc din capul locului că acest disc mi-a picat cu tronc. Da, oi fi eu un soi de patriot local, dar Cinste lor...e un disc fain nu fiindcă solistul celor de la Nightlosers, Hanno Hoffer e născut în Timişoara. Ci pentru că te binedispune. Şi volens – nolens, arta asta a muzicii ar trebui să aibe şi acest rol, chiar şi-n anul de graţie 2013. Discul ăsta vine să sublinieze şi mai pregnant aura de legendă pe care băieţii ăştia au căpătat-o graţie show-urilor lor live. Şi asta fiindcă ascultând cele 11 piese ai impresia că tocmai te-ai paraşutat la un concert semnat Nightlosers.

Păi chiar aşa, cum să nu te topeşti după acest disc, când încă din primele acorduri ale piesei compuse de Ray Charles care spune „Ohh Mary Ann/Can i take you home tonight“, urechea ţi-e inundată în cel mai plăcut mod cu putinţă printr-un mix de zile mari în care ţambalul, clarinetul şi contrabasul fac casă perfectă cu chitările bluesy şi vocea lui Hanno? Sau când spre finalul acesteia, te trezeşti din neant cu câteva secunde din „dansul pinguinului“? Spre deosebire de tone de alte discuri care conţin preluări după piese mai mult sau mai puţin cunoscute, materialul ăsta e remarcabil pentru originalitatea cu care muzicienii tratează cover-urile. Ici colo, când nu te aştepţi, frânturi de piese cunoscute îşi fac apariţia pentru câteva secunde, iar până te dezmeticeşti, piesa revine la făgaşul ei normal. Dar cât pot fi de izbutite aceste deraieri….Shake rattle and roll (cunoscută mai ales datorită variantei cântate de Bill Halley & The Comets) capătă o aură cât se poate de mişto şi datorită lui Nucu Pandrea cu a lui frunză de plop, iar Hey good looking, - piesa care are parte şi de un videoclip de mare efect – e exact ce trebuie cu a ei „dedicaţie pentru toţi prietenii din Europa dar şi din România - suntem alături de voi cu trupa dar şi cu sufletul....“. Îmi imaginez ce mutră ar putea face un străin în cazul în care cineva i-ar traduce această „zicală“ în limba engleză. Acum dacă vă spun că piesa mea favorită de aici e Rolling And Tumblin’ – singura piesă creditată cu „tradiţional“ în tracklist – cu siguranţă voi fi acuzat de naţionalism. Combinaţia între strigăturile rostite în maghiară de Torok-Csingo Zsuzsanna şi „americana“ lui Hanno face un amalgam apoteotic, iar frânturile de csardas care îşi fac apariţia pe parcurs, sunt pur şi simplu lovely. Tot la capitolul plusuri cu P mare se înscrie şi fenomenala Hey Joe, iar Route 66- ul compus de Bobby Troup sună cel puţin la fel de inspirat ca variantele editate de-a lungul anilor de Nat King Cole, Chuck Berry, Rolling Stones sau Depeche Mode. Ba chiar şi mai bine, căci cine altcineva s-a mai gândit să condimenteze celebra compoziţie cu vocea lui Nea Vasile Dinu?  Şi fiindcă oamenii aceştia nu se îndepărtează prea mult de „plum brandy blues“ era evident ca în tracklist să se strecoare şi de această dată o notă bahică, de această dată aceasta fiind „One Bourbon, One Scotch, One Beer“. Se spune că muzica creată de Nightlosers îşi are rădăcinile în blues-ul american, country-rock şi folk-ul est-european, dar în spiritul curentului de „be trendy“ care ne macină, chestia asta ar putea fi lejer numită „real world music made in Romania“. E drept, cu ajutoare americane şi maghiare, dar de zile mari. Piesele acestui disc se pot asculta (încă) pe pagina oficială a trupei, iar vestea bună e că albumul ăsta va avea parte şi de o apariţie „oficială“, fizică, cât de curând, după cum ne-au informat muzicienii. În caz că vă întrebaţi care a fost criteriul selecţiei pieselor pentru acest disc, Claudiu Purcarin „Naşu“ are răspunsul: „Pur şi simplu ne-am strâns în studio şi am ascultat nişte piese. Hanno în mare parte le-a ales“. Dacă stau drept şi cuget aşijderea, poate n-ar fi fost tocmai rău ca printre picături, băieţii să fi introdus şi ceva pe calapodul „Dragostea-i ca şi o râie/ Te mănâncă şi-n călcâie“. Fiindcă unora le place jazz-ul, iar altora versurile uşor de înţeles. Anyway, băieţii au făcut o treabă mirifică şi de această dată, căci a ieşit ceva pur şi simplu delicios. „Cinste lor“ şi nu care cumva să vă permiteţi să-i rataţi live, merită fiecare bănuţ....