26 sept. 2013

Drenge - Drenge

Drenge - Drenge
Că Marea Britanie e o ţară mai altfel, e bine ştiut de toată lumea. Trupa  Drenge a beneficiat din plin de aerul inedit care se respiră p-acolo, având parte de o reclamă cât se poate de inedită. Nu e vorba de un billboard pe străzile unei metropole şi nici măcar de o reclamă la unt cu arahide care să conţină muzica lor. E mult mai cool decât atât. Tom Watson, un politician cunoscut în Marea Britanie i-a lăudat pe blogul său, odată cu retragerea sa din funcţia de „coagulator“ al opoziţiei din această ţară.
„Doi fraţi pe un set de tobe şi chitară. Am 46 de ani. Ar trebui să mă ocup cu propunerile venite din partea oamenilor de la marketing sau să
aprob ideile pentru o nouă campanie. Dar eu sunt în câmp la Glastonbury şi m-am îndrăgostit de un tip de 20 şi ceva de ani care cântă la chitară ca un ciclon“, au fost cuvintele cu care politicianul britanic a descris muzica celor de la Dredge. Sincer mi-aş dori ca şi pe la noi să avem parte de asemenea politicieni. Poate peste ani şi ani. Trupa este alcătuită doar din doi membri, Eoin Loveless, la chitară şi voce şi fratele lui mai mic Rory la tobe. Nu e nimic complex, fiindcă majoritatea pieselor oscilează undeva în jurul a două minuţele. Perfecte însă pentru a nu plictisi şi pentru a exprima trăirile artistice ale fraţilor. După cum era de aşteptat, există o excepţie notabilă: Lets Pretend, o compoziţie care în cele opt minute ale ei nu reuşeşte deloc să-ţi atragă atenţia. Fiindcă se ştie că nu există pădure fără uscături, momentul ăsta poate fi trecut uşor cu vederea. Deşi nu aduce nimic nou, discul ăsta reuşeşte să devină cât se poate de simpatic. Îl simţi de la distanţă că emană din toţi porii săi o sinceritate debordantă. Nu găseşti brizbriz-uri. Dai peste sound-uri extrase din visteria Nirvana sau porţiuni muzicale care îi recomandă un soi de hibrid între Queens Of The Stone Age şi White Stripes. E rock în stare pură, cu , highlight-uri de genul Face Like A Skull sau Fuckabout, aceasta din urmă având pe ici colo şi un iz de Smashing Pumpkins. Şi versurile sunt drăgălaşe, de genul „Cut out my tongue and turn it to dog meat/ Give it to the hobo, give him words to eat."(Dogmeat). Binecunoscuta piesă semnată Etta James devine aici 'I Don't Want To Make Love To You', iar bucăţi de genul Backwaters sau Bloodsports oferă multe alte delicii sonore de necontestat. Una peste alta, nu e nimic trendy aici, e pur rock and I love it!

2 comentarii: