Se afișează postările cu eticheta Eliza Doolittle. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Eliza Doolittle. Afișați toate postările

6 oct. 2010

Eliza Doolittle - Eliza Doolittle

Asteptari: La cei 22 de anisori ai ei, Eliza Doolitlle este o solista  britanica care a reusit sa surprinda multa lume prin single-ul ei de debut Skinny Genes. Cele 13 piese incluse pe albumul ei de debut se incadreaza in categoria “pop usurel de vara“.

Rezultat: In ciuda copertei de doi bani, debutul englezoaicei este unul aproape interesant. Nu stiu de ce, dar atunci cand am ascultat prima oara acest disc am avut impresia ca urechile imi sunt tratate cu hitul How much is the doggie in the window, piesa semnata Patti Page. Dincolo de prejudecata conform careia Eliza este doar un nou produs al producatorilor muzicali, un soldat din armata de vedete feminine “pop” care au fost aruncate pe piata in ultima vreme, avem parte de un material discografic inchegat si bine pus la punct cu o voce frumoasa, expresiva, clara , emotiva pe alocuri. Melodiile sunt frumusele, groaznic de simplute in multe momente. E pop asa cum se facea pe vremuri, daca nu tinem cont de instrumentatia moderna care ii confera si alte avantaje. Intr-o lume muzicala dominata de complexitate, trebuie sa ai ceva curaj sa vii cu asa ceva pe piata. Chiar tupeu, as zice.

Si daca tot am deschis cutia Pandorei cu vedetele pop prefabricate inh laboratoarele producatorilor din ultima vreme, nu am cum sa nu remarc ca Eliza Doolitlle este mult mai “naturala” decat Ellie Goulding sau Little Boots. Daca ar fi aparut inaintea „fenomenului“ Lilly Allen ar fi existat sanse ca Eliza sa fie pe buzele tuturor. Combinatia ei de piese usurele aduce a In the summertime-ul celor de la Mungo Jerry. Summer vibes, din categoria decent.

Single-ul ei de debut, Skinny Genes constituie fara indoiala unul din cele mai adorabile momente ale acestui debut. Plina de sarm e si Pack up, melodia care se bazeaza pe un mars din anii 30 intitulat Pack Up Your Troubles In Your Old Kit Bag.  Pana si prima piesa a discului, Moneybox are toate atributele unei melodii care desi se incadreaza in pop nu poate fi banuita de stupiditate. Cel mai tare moment al discului este Missing. Cu acel dam – dam pur si simplu ucigator. Ei bine, acest dam – dam e un sample dintr-un hit al celor de la The Fleetwoods intitulat Come softly to me, piesa aparuta in original in 1959. Dar mai conteaza?

Eliza Doolitlle reuseste sa surprinda printr-un album coerent, cu substanta, chiar daca face parte din acel uneori “obositor” revival al retro – pop – ului. Asa cum altii sapa adanc pentru a se imbraca vintage, si-n muzichie se cauta readucerea in trend a unor formule muzicale ce aveau succes si pe vremea bunicii. N-as putea spune ca e un album de care merita sa te indragostesti, fiind la urma urmei un pop din categoria care nu-ti insulta inteligenta. Dar, daca e sa alegeti un material din aceasta vara care sa fie ca o limonada – improspator pentru o anumita perioada de vara – si nu va displace pop-ul, puneti mana pe Eliza Doolitlle. Merita.

Recomandari: Pentru cei care vor sa fredoneze piese de genul How much is the doggie in the window sau In the Summertime, in varianta updatata 2010.