Asteptari: Trupa de fete Indica a fost descoperita de “creierul“ formatiei Nightwish, Tuomas Holopainen si a editat patru albume in limba finlandeza. A way away este primul lor diswc cantat in engleza, in care fetele au reinregistrat cateva piese mai vechi, pentru piata internationala.
Rezultat: Recunosc, am purces la aceasta auditie cu oarecari prejudecati. Atunci cand ai in fata o formatie alcatuita din cinci fete carora li s-a lipit eticheta “pop” e clar ca nu te astepti la ceva care sa rupa ziduri. Inca o data chestiunea etichetelor este una cat se poate de naucitoare. Daca e sa ne luam dupa Wikipedia, Indica e pop – rock. Daca e sa aplicam noi o eticheta: hmmm, e pe jumatate adevarat. Chiar daca din punct de vedere strict tehnic ceea ce canta fetele astea nu intra nicidecum in ceea ce se intelege pe scara larga a fi „metal“, daca exista vreo trupa feminina care si-a facut un nume in cercurile celor pasionati de acest gen de muzica, aceea e Indica. Faptul se datoreaza in mai mica sau mare masura amanuntului conform caruia fetele se afla sub aripa protectoare a celor de la Nightwish. A way away este un disc pe care se gasesc zece piese mai vechi ale fetelor, cantate in finlandeza. Doar ca de aceasta data pentru a intra in “linia” celor de la Nuclear Blast care promoveaza acest produs melodiile au fost rescrise complet. Si sunt cantate evident in limba engleza.
Exista aici cateva melodii destul de vesele, cum ar fi Islands of Light, Precious Dark, sau Scissors Paper Rock. Cantabile, dragutele, aflate la jumatatea dintre muzica serioasa si „cealalta”, dar in nici un caz „parodii”. Un amestec de originalitate si banalitate care pe alocuri da rezultate placute. Nu e mai putin adevarat ca discul contine si balade cat se poate de plictisitoare, In Passing sau Lilja’s Lament. Unul din atu-urile principale ale acestui disc este vocea emotiva si excentrica a solistei. Deseori instrumentatia este una cat se poate de incarcata, iar faptul ca fetele folosesc o sumedenie de mijloace de exprimare artistica este unul cat se poate de laudabil. Printre momentele de varf ale albumului se numara atat Straight And Arrow, dar si finalul Eerie Eden, care pe parcursul a opt minute aduce o aroma interesanta materialului. Muzica aceasta uptempo din zona pop care este imbibata pe alocuri cu vagi arome de metal este una interesanta si se poate asculta fara contraindicatii de oricine. Daca e sa comparam cu restul formatiilor „all – girls” care si-au facut un nume in industria muzicala, Indica intra fara indoiala in categoria surprize placute.
Recomandari: Pentru oamenii care nu se dau in laturi de la a asculta muzica “de mijloc”, in acest caz ceva intre pop si metal.