Asteptari: Fie ca ai prins-o pe Kylie inca de pe vremea cand canta Locomotion sau ai savurat epoca in care mai canta balade “murdare” cu Nick Cave sau pur si simplu te trezesti dansand s-acum pe Can t get you out of my head, nu se poate sa nu ai o parere despre ea. Kylie e one and only, iar Aphrodyte e albumul cu numarul 11 din discografia solistei.
Rezultat: La prima vedere, e un album decent si care are parte de cateva melodii care pot deveni slagare “adorabile” in momentul cand vor fi difuzate de jdemii de ori la radio. La a doua si treia vedere, orice reprezentant al rasei umane poate descoperi diverse sincope si maruntisuri care pot fi incadrate la categoria „asa nu“. Cu toate acestea, fata de oferta muzicii din categoria „guma de mestecat“ aflata pe tarabe, albumul acesta e mai mult decat ascultabil.
Dincolo de frumusetea piesei care promoveaza discul ca si single, All the lovers, absolut toate piesele de aici evoca cat se poate de smechereste latura creativa a dance – pop – ului din anii 90 si constituie un adevarat „manual“ de frunzarit pentru aceia care vor cu tot dinadinsul sa isi faca un nume in muzica pop din categoria „de nearuncat“. E drept, carcotasul din mine nu are cum sa nu observe faptul ca exista teme care se repeta la foc automat. Sau ca in momentul in care te apleci mai indeaproape asupra textelor si a mesajelor, ceva schioapata. Da, nu e un album perfect. Are hibe si nu e genul acela de muzica care sa-ti puna mintea la contributie. Cu toate acestea Aphrodyte straluceste de la distanta in momentul cand il asezi langa celelalte „opere“ de acest gen.
Cele mai faine momente ale albumului sunt intro-urile unor piese. Cum ar fi Better Today care are un vag parfum de 80 s din categoria Men without Hats. Din pacate , de multe ori linia melodica misto este pur si simplu macelarita de unele clisee vocale, ca in cazul piesei Get outta my heart. Instrumentatiile misto, executate in maniera pop dar care nu insulta inteligenta nimanui sunt detectabile in Closer si mai ales in Cupid Boy. Aceasta din urma e o piesa care nu are cum sa nu-ti evoce ceva amintiri sonore din epoca „dance“ a celor de la New Order. Poate chiar sa te faca sa reasculti cu placere mash – up dintre Cant get out of my head si Blue Monday. Nu toate momentele sunt reusite, asa cum e si normal dealtfel. Everything is beautiful este unul din acestea. E o struto – camila intre balada si piesa de dans. Dar care te indeamna sa apesi butonul de skip. Nici Go hard, go home nu poate fi inclusa in momentele inspirate, refrenul acesteia a la She wolf –ul Shakirei fiind mult prea expirat.
Recomandari: Daca va place muzica „usoara“, nu ezitati sa puneti mana pe disc, e unul decent care nu are contraindicatii.