Lil Obeah - From Transylvania

 

Albumul de debut semnat Lil Obeah are o copertă șmecheră și o descriere care la prima citire te poate băga în ceață. „Conceptul albumului este dezvoltat în jurul muzicii dub, reggae influențe din filme horror clasice dar și folclor și folk românesc produs și promovat înainte de ’89 de Electrecord“. Desigur, nu e nimic de groază aici, doar clasica imagine în care Transilvania e asociată inevitabil cu „horror“ –ul Dracula. Dincolo de etichete, e un disc care se pretează a fi ascultat de oricine, indiferent de preferințele muzicale. Da, există aici multe influențe dub, niscaiva reggae și chiar și reminescențe de folk și topping mișto de folclor. Dar și theremin , țambal și alte bunătățuri care creionează un amalgam gustos și care merită atenția sporită a oricărui meloman care vânează acel „ceva“ care face diferența între banal și original. 

Fără tăgadă, primul contact cu lumea sonoră imaginată de Andrei Bucureci, cel care se află în spatele pseudonimului Lil Obeah, este unul aparte. Și asta nu doar datorită spectrului sonor ci și grație versurilor. „Grăbește-te, iubito, hai, fii gata/ Mașina timpului ne-așteaptă-n zori/ Azi străbătând dimensiunea patra/Vom fi o clipă doi nemuritori/ Bătrânul velț cu fața gânditoare,/Va fi șoferul acestui mare vis/Și tu, cea mai frumoasă călătoare/Prin timpul ce părea pe veci închis“ – sunt cuvintele care te-ntâmpină maiestuos în prima piesă a acestui disc, Mașina. Desigur, e vorba de versurile lui Dan Verona pentru piesa lui Mircea Baniciu – Mașina Timpului, care au clar iz de Electrecord. Cuvinte inventate de poetul responsabil pentru multe alte hituri Electrecord și nu numai, printre cei care au cântat pe textele lui numărându-se Mihaela Runceanu, Victor Socaciu, Holograf, Mădălina Manole, Pasărea Colibri sau Ștefan Hrușcă. Dincolo de textul cât se poate de șmecher , felul în care este îmbrăcată piesa lui Mircea Baniciu este de mare efect. Și nu e de mirare, căci această piesă (la fel ca și multe altele de pe aici) este îmbrăcată sonor de niște oameni competenți de peste hotare cunoscuți în branșă după nume ca Dub Collosus sau Transglobal Underground. Lista colaboratorilor care au pus umărul la acest album este impresionantă, deci nu ar trebui să mire pe nimeni faptul că „From Transylvania“ este divers, colorat și plin de savoare prin toți porii săi. 

Sample-ul din ultimul discurs rostit de Nicolae Ceaușescu care însoțește piesa „Iluzia“ este un alt punct interesant al acestui disc, bucata cu pricina fiind un amestec care-ți poate aduce aminte de sound-urile etalate deYellowman, Dreadzone sau Asian Dub Foundation. Sonoritățile folclorice românești presărate în doze cât se poate de optime adaugă un plus de șarm synth-urilor electronice iar briza jamaicană care este emanată de majoritatea compozițiilor merge direct la sufletul melomanului. Deșert și Haos (aceasta din urmă realizată cu ajutorul producătorului Mihai Costache) sunt momente inspirate, iar odată ajuns la piesa „Copii“, realizezi încă o dată – dacă mai era nevoie – că oamenii care au adus la lumină această poveste sonoră au făcut o treabă cât se poate de lăudabilă. Pe niște versuri „electrecordiste“ folosite în varianta originală de Valeriu Sterian (Copiii noștri merg la școală/Își inventează jocuri noi/Dar dimineața când se scoală/Privesc neliniștiți spre noi), piesa pornește într-un ritm cât se poate de previzibil, dar pe parcurs explodează din loc în loc cu momente de haos bine organizat în care folclorul românesc se mulează perfect pe nebunia instrumentelor pe care le numim îndeobște „vestice“ sau „moderne“. 

O altă cireașă de pe tort este piesa care încheie acest album, Interior, o variantă șmecheră a piesei interpretate de Implant pentru Refuz. Și asta nu e tot, căci dincolo de varianta inclusă pe disc, cei interesați pot asculta un întreg E.P. în care piesa timișorenilor este rearanjată în nu mai puțin de șase variante adorabile, una mai mișto ca cealaltă, toate beneficiind de tratamentul unor artiști britanici. Dealtfel, Lil Obeah mai are câteva piese cu colaboratori aleși pe sprânceană... mișto care merită și ele audiții cu urechile ciulite. Una peste alta, echipa care și-a propus să aducă Transilvania în Jamaica a făcut o treabă cât se poate de bună iar o altă veste cât se poate de șmecheră pentru melomani este că discul ăsta este programat să apară și pe vinil. 

Abra feat. Mircea Baniciu - Sapte

Asteptari: Dupa trei albume scoase in Germania si un disc aparut in tara noastra sub numele de La frumusetea ei, formatia Abra a editat albumul Sapte, realizat cu masivul sprijin a lui Mircea Baniciu care canta pe nu mai putin de zece piese. Alaturi de Adi Dinu, Christian Podratzky si Vali Potra, cei trei membri plini ai proiectului, pe acest disc mai apar ca invitati Horea Crisovan, Svetlana Levina si Maria Chioran. E un album made in Banat, suta la suta….

Rezultat: Un rocker din anii 70 a lasat mostenire o vorba cat se poate de valabila: „Cine a rezistat zece ani in acest domeniu poate fi abandonat in jungla fara nici o arma, o sa supravietuiasca“. Sar peste faza cu “a fost odata ca niciodata“ (pentru asta exista Google) si am sa punctez din start ca discul acesta e realizat de profesionisti cu state vechi in ale cantatului. Ba chiar as putea spune ca e un L.P. ca si conceptie si “restul tacamului“ si sa divaghez pe tema mortii vinilului. Revenind la Sapte, avem de-a face cu o auditie subtila, croita special pentru acei reprezentanti ai rasei umane care nu considera muzica niste “la la la”-uri decent aranjate. Din meniu lipsesc cliseele actuale, fustele scurte si textele imbecile. Stilistic avem de-a face cu ceva din categoria oldschool, fie ca-l numim folk – rock sau pur si simplu „cantare“. Curcubeul sonor al celor de la Abra e completat de minunata voce a lui Baniciu, de un Podratzky care e un vrajitor al bas-ului si cu un Adi Dinu care pe langa texte dichisite coloreaza materialul prin fineturi la chitara clasica.

Dincolo de aranjamentul sonor materialul Sapte primeste un plus de originalitate datorita simbiozei mirifice dintre muzica si text. Chiar daca in mare parte temele abordate sunt cele obisnuite, felul in care cuvintele rezoneaza pe melodii este unul cat se poate de misto. De exemplu in „Dupa asemanarea ta“ aflam de dezlegarea pe care a primit-o Janis Joplin la o marca de whisky sau ca „Nu-I nici o belea/Ca suntem facuti dupa asemenarea ta“. O posibila concluzie? „Si totusi mai sunt si cativa rebeli care fumeaza marihuana…/Cui ii mai arde acum de Carmina Burana?“. O poveste cu talc si adorabila se regaseste si in melodia care da titlul albumului. Dupa un inceput extrem de delicat, piesa Graba devine pe parcurs o explozie de dinamism care exceleaza si ea in cuvinte frumos mestesugite: „Capatuirea e mai de pret decat nemurirea/Privesc din umbra/Cum se extinde spiritul de turma“. Vagi arome de Creedance Clearwater Revival se revarsa in piesa Ne mintim frumos iar „Confidential“ pare sa puna degetul pe o rana: „Cu lene in gandiri/Traim din amintiri/Va spun confidential/Odata am fost genial!“. Influente diverse mai rasar pe ci pe colo, de exemplu nitel Stng in „Nu-I chip“.

Se spune – pe buna dreptate – ca atunci cand cineva canta la chitara rece posibilitatea ca acesta sa fie “prefabricat” este aproape de zero. Discul acesta este unul cat se poate de sincer, poate prea “dezbracat” pentru o societate in care nume mari ale muzicii romanesti n-au vandut in toata viata atatea discuri cate a facut-o Cleopatra Stratatan la gradinita! E o lectie de substanta muzicala, de educatie, naturalete, ceva pe filmul lui Alexandru Andries, care dealtfel este un bun prieten (si sustinator) al trupei. Cele 15 piese ale acestui disc sunt un balsam pentru sufletele care rezoneaza pe lungimea de unda a sensibilitatii.  Nu bag mana in foc ca e o auditie placuta pentru cei care considera poezie dume de genul Fly like you do it/Like you're high/Like you do it/Like you fly/Like you do it
/Lïke a women“, dar cu siguranta e un material care merita reascultari succesive.

Recomandari: Pentru amatorii de oldschool care stiu sa puna urechea asa cum se cuvine la niste fineturi.