Se afișează postările cu eticheta Pop Opera. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pop Opera. Afișați toate postările

30 mai 2012

The Kyteman Orchestra - The Kyteman Orchestra

Album The Kyteman Orchestra
Dupa cum incet – incet, granitele dintre tari tind sa devina un apanaj al trecutului (cel putin in Europa) si o gramada de muzicieni se lauda pe la colturi prin faptul ca piesele imaginate de ei distrug barierele dintre stiluri. Uneori aceasta afirmatie e e pura inventie de marketing, alteori chestia in cauza chiar are un fundament solid. In cazul artistului olandez Colin Benders (aka Kyteman) granita dintre pop si muzica clasica este distrusa cu buna stiinta prin niste compozitii elevate, care te fac sa te dedici suta la suta auditiei si care te rasplatesc printr-un disc pur si simplu fabulos. Anul trecut olandezul in cauza, Colin Benders, a intrat in radarul subsemnatului cu un excelent disc realizat alaturi de trompetistul Eric Vloeimans – Kytecrash, dar adevaratul lui debut s-a produs in 2009 cu The Hermit Sessions un amestec de hip-hop si jazz, care a ocupat pozitii fruntase in topurile din Tara Lalelor multa vreme.

19 mar. 2012

Pepe Deluxe - Queen of the wave

Recenzie disc Queen of the wave
Repetitia e mama invataturii. Carevasazica, ma vad nevoit sa revin: am eu impresia asta vaga ca vajnicii astia muzicieni care-si au sediul in tarile nordice ale Europei au un cu totul alt stil de a privi lucrurile. Drept urmare, muzica fabricata pe la ei are ceva aparte, un damf interesant, o mireasma care se deosebeste de majoritatea parfumurilor etalate in general de restu lumii. Cel de-al patrulea album al finlandezilor care-si spun Pepe Deluxe nu e unul din categoria acelora pe care te risti sa le asculti in timp ce faci de mancare prin bucatarie sau care da bine in fundal in timp ce navighezi aiurea pe web. Queen of the Wave merita ascultat doar atunci cand ai la dispozitie 48 de minute exclusiv pentru aceasta activitate, cu urechile ciulite. Fie ca-l asculti la boxe stereo sau la casti, vei avea o experienta uluitoare, caci te imprietenesti cu un disc „altfel“. Daca spun ca e original, terifiant sau devastator, nu surprind nici macar de departe sarmul pe care-l emana compozitiile. Asadar, ma limitez in a-l caracteriza pur si simplu un disc captivant.

Aplicand politica pasilor marunti, cred ca e cazul s-o luam step by step. Tema acestui disc este extrasa dintr-un roman scris de Frederick S. Oliver care se numeste A Dweller on Two Planets, in care se povesteste despre Atlantida, reincarnare, karma, new age si alte chestiuni incadrabile in notiunea de „body and spirit“. Discul e impartit in trei parti si debuteaza cu “Let me sing a song for you / Let me spin a tale that’s true”. Queenswave, track-ul de inceput te duce cu gandul la povestile sonore realizate de King Crimson, iar ceea ce te socheaza inca de la inceput este sound-ul acestui disc. Chiar daca auzi in fundal diverse instrumente care iti par a fi din categoria sample-uri electronice, incet – incet realizezi ca acest sound n-are cum sa fie artificial. Bang! Chiar asa, la folosirea efectelor de pe acest disc, oamenii n-au apelat nici la Pro Tools nici la alte programe de acest gen. Dar asta e doar inceputul, tineti-va bine. “A Night and a Day,” duce spectrul sonor undeva in zona psyhadelic – rock unele portiuni de aici semanand chiar a noise – rock – ul practicat de Sonic Youth. Piesa care inchide prima parte a discului “Go Supersonic” este complet diferita de ceea ce ai auzit pana acum, ducandu-te undeva in zona unui pop – surf cat se poate de vesel cu voci feminine a la B 52s si o exuberanta greu de descris in cuvinte.  Partea a doua a discului cuprinde cinci melodii care printre altele iti fac cunostinta cu unul din cele mai ciudate instrumente muzicale din lume. E vorba de Great Stalacpipe Organ, un instrument care se afla in niste pesteri din S.U.A. . alcatuit din 37 stalactite acordate, si o serie de ciocanele de cauciuc actionate electronic. Instalatia astra a fost realizată de Leland W. Sprinkle, un programator al Pentagonului care a lucrat si la prima generatie de computere in anii ’50. Contain Thyself si Hesperus Garden sunt doua compozitii care explica pe deplin termenul de album captivant cu care am inceput aceasta recenzie si trebuie ascultate in tihna pentru a fi degustate asa cum se cuvine. Iar cele aproape doua minute ale piesei In the cave (prima melodie ever dedicata ciudatului instrument muzical aflat in pesterile americane) aduc in ecuatie sound-uri mega + relaxante. Daca tot suntem la ciudatenii, e bine de stiut ca la inregistrarea acestui album s-au mai folosit o sumedenie de „chestii“ pe care unii le-ar putea considera ciudate, dar care „dau“ un sunet aparte intregului concept. E vorba de un amplficator folosit in cursul celui de-al doilea razboi mondial, un microfon electromagnetic folosit de cosmonauti, sintetizatoare Tesla Coil, Mellotron si altele. Partea a treia a discului incepe cu “My Flaming Thirst” o piesa care are similitudini evidente cu Shirley Bassey. Pe parcursul piesei The Storm muzica iti proiecteza un film cu scufundarea Atlantidei, iar cele peste sapte minute ale piesei de incheiere “Riders On The First Ark” reusesc sa intregeasca un album – concept care merita ascultat. Fiecare piesa din acest album este unica in felul ei iar aplicarea unei stampile asupra intregului concept este practic un lucru imposibil de realizat. Pe scurt, e o opera – pop care are ca tema scufundarea Atlantidei. Tot pe scurt, e un album – concept destul de bizar, dar care te captiveaza totalmente dupa ascultari succesive. E pentru melomani, really….