Se afișează postările cu eticheta RnB. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta RnB. Afișați toate postările

8 oct. 2010

Mary J Blige - Stronger with each tear

Avem aici un material "decent" pentru iubitorii genului, bine slefuit si produs cat se poate de profesionist. Dar care nu are nici pe departe vreo melodie de profunzimea celei numite Family Affair. Recomandabil a se asculta in bucatarie atunci cand se pregateste zacusca care va salaslui in borcane pana anul viitor...
Stiati ca banalul cucurigu este kykyryky in ceha, kikeriki in germana si gaggalago in islandeza? Sarim peste onomatopee si ajungem la interjectii. Ca de pilda uhh, ahh. Foarte convenabila treaba pentru a nu exprima nimic, nu? Uhh, ahh este titlul unei piese cantate de Boys 2 Men prin 1991. Asa rapid, mai gasim chestiunea si in piesa cantata de Gina G - Uhh, ahh, Just a litlle bit, dar si in monstruozitatea aceea de melodie a lui DJ Otzi cu Hey Baby. Care la refren sublinieaza aceeasi chestie: Uhh. Ahh. E ceva care se aude si pe majoritatea produselor din categoria R & B made in America. Deci nu avea cum sa lipseasca nici din cel de-al 9 - lea album discografic editat de Mary J Blidge numit Stronger with each tear. Un material "decent" pentru iubitorii genului, bine slefuit si produs cat se poate de profesionist. Dar care nu are nici pe departe vreo melodie de profunzimea celei numite Family Affair.
Asa cum ii sade bine oricarui material discografic care apare in U.S. si aici avem parte de o serie de gosti pe piese. E vorba de T.I., Rodney Jerkins si Drake. Nume care cu siguranta au rezonanta peste Ocean si fac probabil vanzari mai mari. Fiindca una din piese se numeste In the kitchen, am identificat si exactitate locul unde un asemenea album poate fi ascultat cap - coada: in bucatarie atunci cand se pregateste zacusca care va salaslui in borcane pana anul viitor. Sau in timpul cat functioneaza automatul de cafea, daca n-aveti talente in ale artei culinare.

Incep cu sfarsitul pentru ca aici se gaseste unica piesa care iese din tiparele clasice ale R & B - ului modern. Colour este o surpriza destul de placuta, insa daca punem la socoteala ca trebuie sa asculti nu mai putin de 11 melodii pentru a ajunge la ea, situatiunea e clara. Cine a auzit deja single-ul The One (cantat impreuna cu Drake) stie la ce sa se astepte de la acest album. Muzica slefuita la infinit, care nu suna deloc rau, doar ca este atat de liniara incat poate fi pusa lejer langa o rigla, nimeni nu va sesiza diferenta. Good Love si Each Tear reusesc si ele sa fie putintel interesante, chiar daca se inscriu perfect in trendul descris putintel mai sus.

Categoric, amatorii de R & B care fac parte din armata de fani a Mary J Blidge se vor inghesui sa spuna ca este unul din cele mai bune albume ale ei din ultima vreme. Ceilalti, care au ascultat-o pe celebra solista fie numai si in Family Affair sau superbul duet cu U2 pentru The One, vor avea serioase probleme in a sustine asa ceva. Scurt pe doi: Stronger with each tear este un disc bun de ascultat in CD playerul din bucatarie, iar daca n-aveti asa ceva in aceasta locatie, porniti radio-ul: exista sanse sa auziti acelasi pop slefuit chiar si la mirificele noastre chestiuni care-si spun pe nedrept posturi de radio.


Ce ar mai fi de remarcat? Poate doar folosirea efectului de Auto Tune pe single-ul The One. Auto Tune este un fel de Photoshop pentru industria audio. Care a devenit oarecum celebru in piesa Believe cantata de Cher. Daca in zilele noastre oricine poate arata mai slab sau sa aibe pielea cat se poate de stralucitoare, de ce n-ar exista si ceva care sa-ti faca vocea sa sune perfect? S-atunci de ce sa-ti mai faci probleme de acuratete a vocii cand s-a inventat Auto - Tune - ul? Chestiunea este practic un software ce recunoaste frecventele notelor si le poate modifica. Carevasazica daca nu ai cantat un Mi perfect, producatorul “trage” de nota pana aceasta e exact acolo unde ar fi trebuit cantata. Asa se explica de ce unii cantareti suna altfel pe CD, iar live dau cu batu-n balta. Auto - Tune - ul se foloseste si pe la noi (Puya), dar e omniprezent si-n industria de dincolo. Efectul a devenit extrem de popular printre cantaretii din intreaga lume fiind totodata si extrem de criticat. Printre cei care au scris o melodie speciala pe acest subiect se numara si Jay Z al carui single principal din albumul The Blueprint3 este intitulat D.O.A. - The Death of the Auto Tune. Pana atunci insa va mai spun doar ca recomand acest album tuturor acelora care au un jeep, s-au saturat de hip hop si sunt innebuniti dupa cum suna boxa aia mare de bass.

19 mai 2010

Toni Braxton, departe de toto de Unbreak my heart

In momentele in care vocea solistei reuseste sa fie in centrul atentiei piesele au niscaiva originalitate, insa atunci cand aceasta “ataca” momentele mai ritmate e un dezastru. Alternanta dintre balade si r&b-ul american la moda nu i-a iesit prea bine, intreg discul fiind unul fara coeziune, fara o linie care sa uneasca cat de cat ideile si scheletele muzicale. Cateva balade de aici sunt digerabile intr-o seara ploioasa cu persoana iubita alaturea, dar per ansamblu daca v-a placut Unbreak my heart n-o sa gasiti nimic asemanator pe aici. continuare

5 apr. 2010

Erykah cu Y si Amerykah tot asa...

Erykah badu
Erykah e regina neo - soul. Adica o combinatie de funk, soul, jazz, hip – hop si r’n’b. Din acela care nu-ti insulta inteligenta. Desi face parte din curentul muzica urbana made in U.S.A. – atat de aiurea gratie unor exponenti actuali – albumul acesta este unul decent. Nu in totalitate fiindca in piesa You Loving Me solista spune „You’re loving me and I’m drinking your gin…and I’m f…ing your friends“.
I se spune regina muzicii neo – soul.  Si fiindca si-a schimbat numele de Erica in Erykah, a purces si la o alta chichineata: America a devenit Amerykah. La doi ani dupa albumul ei New Amerykah, Part One (4th World War) nu avea cum sa iasa cu altceva decat cu Part Two. Care are subtitlul de Return of the Ankh. Daca in primul album solista a abordat o tematica ce a inclus saracia si violenta urbana de aceasta data ea s-a concentrat mai mult pe o latura mai personala, cu “jonglerii” in jurul unor notiuni ca romanta si emotii. Taman de aceea, primele cuvinte rostite in melodia care deschide albumul sunt My Love.

Dincolo de tematica, succesul acestui disc este asigurat de melanjul de stiluri.  Cu un sound foarte analogic, printre cele 11 melodii ale discului influentele  din funk, soul, jazz, hip – hop si r’n’b isi dau intalnire intr-un mod fericit. Iar faptul ca urechea melomanului se poate delecta cu sunete de harpa sau chiar theremin (un instrument mai deosebit care are si el o acustica aparte) aduce un plus acestei magii sonore. Deloc de neglijat este si performanta vocala a solistei.

La categoria r’n’b care nu-ti insulta inteligenta se inscrie melodia Ummm,hmmm in timp ce  Incense suna deosebit de interesant fiind  parca o joaca cu harpa si niste sunete distorsionate de radio. Unul din punctele culminante ale acestui disc este Window seat (videoclipul acesteia fiind filmat chiar in aceste zile), care reuseste sa fie cat se poate de downtempo. Exista insa si momente mai antrenante, la fel de bune, cum ar fi Turn me away. Si chiar si cand fundalul sonor e parca un acid jazz a la Jamiroquai. La capitolul momente mai putin inspirate se incadreaza fara drept de apel piesa care inchide albumul Out my mind, just in time.

Desi face parte din curentul muzica urbana made in U.S.A. – atat de aiurea gratie unor exponenti actuali – albumul acesta este unul decent. Nu in totalitate fiindca in piesa Loving Me solista spune „You’re loving me and I’m drinking your gin…and I’m f…ing your friends“.