Asteptari: Desi e considerat ca fiind un album semnat Robert Plant si trupa Band of Joy, niciun membru original al trupei care a activat inaintea Led Zeppelin-ului nu isi face aparitia. In afara lui Plant, desigur, care pe acest al 9 – lea album solo a inghesuit in 47 de minutele, 12 melodii “de pe vremuri”, orchestrate in stilu-I caracteristic.
Rezultat: Pare greu de crezut dar faptele sunt urmatoarele: Led Zeppelin n-a castigat nici un premiu Grammy in cariera, iar Robert Plant, fostul solist al formatiei a castigat cinci mult ravnite premii gratie albumului sau din 2007, Raising Sand, realizat in colaborare cu Alison Krauss. Chiar daca multa lume s-ar fi asteptat la “episodul doi”, deocamdata acest lucru nu s-a materializat. Noul album al lui Robert Plant, numit dupa trupa pe care a condus-o inainte de Led Zeppelin o are ca solista pe Patty Griffin, care insa are un rol mult mai discret in compozitii decat predecesoarea sa.
Pentru a suna altfel materialul are parte si de un alt producator: veteranul Buddy Miller, care dealtfel face parte si din trupa lui Plant pentru aceasta combinatie. Categoric, Robert Plant nu este un nume care mai are nevoie sa demonstreze ceva. Prodigioasa sa cariera il recomanda ca fiind unul din numele “grele” ale scenei iar prestatia sa de aici este conforma cu asteptarile.
Single-ul care promoveaza acest disc, Angel Dance un remake cat se poate de rock al piesei cantate de Los Lobos e un bun prilej de a constata ca acest material este unul cat se poate de echilibrat. Falling in love with you e o piesa care ar putea sa acompanieze orice film american in care invariabil apare o scena filmata la slujba de duminica dimineata de la biserica. Cindy I’ll Marry You One Day este o incursiune in lumea americana iar Harms Swift Away e deasemenea o piesa care are un sarm aparte. Per ansamblu, Band of Joy, e o adunatura bine executata de bluegrass, folk, blues, cover-uri dupa o serie de piese din vremuri de demult uitate, numai bune de ascultat in fundal, excelent produse, misto interpretate. Si totusi, va vine sa credeti sau nu, ceva lipseste.
Ei bine, unicul minus al acestui disc este faptul ca nu contine piese originale. Din pacate tot mai multi „gigantici” apeleaza la albume de cover-uri probabil pentru a vinde mai bine. Nimic de zis, atunci cand il auzi pe un ex Led Zep cantand o piesa pe care ai fredonat-o cand american fiind o fredonai la greu cand erai mic, e o chestie fainuta. Chiar si daca nu cunosti cover-urile, e un disc care se poate asculta cap – coada fara retineri. Si totusi, in cazul in care te-ai saturat de tonele de cover-uri care apar ca ciupercile in zilele noastre, parca ai vrea ca „giganticii” sa te surprinda cu ceva original. Poate data viitoare....
Recomandari: Un disc de mare clasa, bun de ascultat pentru amatorii de americana si Led Zeppelin.