Se afișează postările cu eticheta Romaneasca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romaneasca. Afișați toate postările

29 ian. 2019

Grave For Sale - Garajo




Aparențele înșeală. Sau cum le place britanicilor să spună don’t judge a book by its cover.  Dacă e să te iei după coperta celui de-al doilea E.P. editat de timișorenii de la Grave For Sale ai putea să te gândești că surferii de pe Bega au trecut la altă mâncare de pește. În categoria aia de rock în care uneori se sacrifică pisici pe scenă sau se cântă cu lumânări parfumate riff-uri agresive combinate cu incantații ortodoxe. Desigur, nu e așa. Habar n-am de unde le-a cășunat celor de la Grave For Sale ideea coperții. Dat fiind titlul ales pentru acest disc, poate s-ar fi potrivit mai bine ca pe cover să se lăfăie o fotografie alb negru într-un garaj comunist unde alături de o nelipsită Dacie 1300 să se distingă vag și o revistă porno dosită după niște cauciucuri uzate. 

Aparențele înșeală și în momentul în care asculți doar piesa căreia Grave For Sale au ales să-I fabrice un videoclip. When the surf goes down este cea mai cumințică melodie din acest album. E „hitul“, dacă vreți. Nu e neapărat surf –ul lui Dick Dale cunoscut multora grație Pulp Ficition – ului, dar este o direcție surprinzătoare pentru băieții care au debutat în 2014 cu  New Moon.Desigur „filmul“ piesei merge la fix cu coloana sonoră a oricărei pelicule din seria James Bond. Dar de unde vine această schimbare? În cei cinci ani trecuți de la debut, Grave For Sale a trecut prin câteva faze. Actualmente nucleul a rămas la cifra preferată a lui Adi Despot (trei). Iar alături de veteranii Tibi Mijea și Adi Ulmeanu a venit Bruno Mark Huțiu, care duce „filmul“ în zone mai puțin agresive, îmbogățind surf – punk – ul inițial al trupei cu arome de psihedelic,stoner „ și altele“  sesizabile din plin încă de la cea de-a doua piesă numită Garage on fire. 

Dincolo de inserțiile hispanice cât se poate de șmechere, piesa cucerește și prin sunetele unei clape care a fost găsită la gunoi de către Adi. Nu, nu e niciun banc, sound-ul acestui Bontempi care colorează albumul este cât se poate de vintage și întregește feeling-ul de „înregistrare de garaj“ omniprezent pe cele cinci piese. La începutul piesei Bruno's boogie ai impresia că tocmai ai picat în genricul de început al oricărui film în care apare inspectorul Jacques Clouseau, dar pe parcurs bucata asta alunecă spre chestii ciudate, cu ruperi de ritm cât se poate de viclene. LED Jesus e un alt moment care s-ar încadra la fix în soundtrack-urile serialelor polițiste de genul Colombo, iar melodia Grave For Sale, care încheie acest material, este exact opusul primeia, fiind o explozie de energie și agresivitate de zile mari. Garajo este un talmeș - balmeș de subgenuri rock bine împachetate cu un sound low fidelity specific înregistrărilor vintage. 

Băieții au schimbat macazul spre „altceva“. Despre care vom mai auzi. Căci după hibernarea asta de cinci ani băieții promit încă un disc pentru anul 2019.  Una peste alta, dacă vrei să asculți șlagăre rock, stai deoparte de Grave For Sale. Dacă guști lucrurile naturale și noțiunea de Do It Yourself , e indicat să bagi o urcehe (sau două) la combinația asta de surf cu ce-o mai fi în care merge trupa. Și să îi sprijini pe băieți. Și „scena“. Căci underground-ul are nevoie de așa ceva. Mai mult ca oricând!

La capitolul date tehnice avem așa: „100% DIY production: Recorded by the band in Club Manufactura Timișoara (aug 2018) Produced by Bruno Mark Huțiu Mixed and Mastered by Adi Ulmeanu. Artwork by Andrelectric. 
Tibi Mijea – Drums/Adi Ulmeanu - Guitar, Vocals/Bogdan Constantinescu – Bass/Bruno Mark Huțiu - Keys, Guitars. Featuring Darius Lăzureanu on trumpet (tracks 1 & 2) and Marco Kurunczi on vocals (track 5)“.

Ah și dacă tot vorbeam de suport, e bine să știți că lansarea acestui disc va avea loc sâmbătă 9 februarie de la ora 21 cu un concert în Timișoara la D'arc. Iar pe băieți îi găsiți aici. 





25 mar. 2013

Viţa de Vie - Acustic

Viţa de Vie - Acustic
Există o sumedenie de cârcotaşi care îşi freacă mâinile de bucurie în momentul în care nişte oameni „setaţi“ în ochii publicului pe o pantă a rock-ului cu distors şi gălăgios se hotăresc să pună mâna pe chitări acustice. E drept, acţiunea asta poate fi comentată în fel şi chip şi chiar dacă „povestea“ asta a unplugged-urilor şi a albumelor acustice are nişte decenii în spate, la prima vedere poate fi destul de straniu să asculţi refrene pe care le asociezi cu „pogo“ într-o manieră care îţi creează un film a cărui acţiune se petrece undeva într-o Filarmonică. La fel ca şi cei de la Implant pentru Refuz, şi gaşca al cărei solist vocal e Adi Despot a pus mâna pe chitări acustice, iar rezultatul sonor este cel de-al 8 – lea material discografic al trupei. Departe de mine gândul de a fi răutăcios, dar acest „acustic“ al băieţilor de la Viţa de Vie care e programat să se lanseze în data de 8 aprilie la Bucureşti e cea mai bună mişcare pe care băieţii o puteau face la momentul actual.

24 ian. 2013

Nightlosers - Cinste lor

Nightlosers - Cinste lor
Deşi nu mă omor eu după ceea ce se înţelege prin ţărişoara noastră în curentul „etno“ şi nici după cover-uri, e musai să recunosc din capul locului că acest disc mi-a picat cu tronc. Da, oi fi eu un soi de patriot local, dar Cinste lor...e un disc fain nu fiindcă solistul celor de la Nightlosers, Hanno Hoffer e născut în Timişoara. Ci pentru că te binedispune. Şi volens – nolens, arta asta a muzicii ar trebui să aibe şi acest rol, chiar şi-n anul de graţie 2013. Discul ăsta vine să sublinieze şi mai pregnant aura de legendă pe care băieţii ăştia au căpătat-o graţie show-urilor lor live. Şi asta fiindcă ascultând cele 11 piese ai impresia că tocmai te-ai paraşutat la un concert semnat Nightlosers.

8 ian. 2013

K - lu - Chestii, socoteli

K - lu - Chestii, socoteli
Deşi scriptic a apărut în penultima zi a anului trecut, materialul de debut al muzicianului timişorean K – Lu merită cu prisosinţă inclus într-un eventual top cu cele mai interesante debuturi discografice româneşti ale anului 2013, din mai multe motive. Cel mercantil ar fi că e moca. Desigur, nu tot ce e gratis, e bun, dar de această dată zicala „the best things in life are for free“ e cât se poate de potrivită. Mai apoi, ar fi că beat-urile propuse de Alin Constantin (numele din buletin al lui K – LU) sunt cât se poate de fresh într-o piaţă muzicală autohtonă caracterizată de imitaţii ieftine. La capitolul originalitate merită amintite şi sample-urile hazlii „decupate“ din filme româneşti celebre. Datorită cărora, K – LU poate fi socotit un autentic promotor al valorilor cinematografice autohtone, căci nu de puţine ori cei care ascultă piesele astea descoperă cu stupoare pelicule româneşti nepromovate defel de cei care ar putea avea această sarcină în fişa postului.

3 dec. 2012

Sorin Romanescu si Alex Man - Undercover

Sorin Romanescu si Alex Man - Undercover
Se stie, in materie de jazz, aparitiile discografice made in Romania sunt o “rara avis”. Daca mai adaug si faptul ca piesele incluse pe materialul discografic realizat de Sorin Romanescu si Alexandru Man au fost inregistrate live, cred ca e cat se poate de clar pentru toata lumea care poseda niscaiva IQ ca Undercover merita sa-si gaseasca locul in colectia oricarui degustator serios de jazz. Albumul de fata cuprinde noua standarde impecabil executate si a fost inregistrat in Cover Club din Fagaras in 4 martie 2011. Initial, “povestea” asta nu era prevazuta sa capete o aparitie discografica, dar dupa ce inginerul de sunet al respectivului concert le-a predat celor doi muzicieni masterul, s-a nascut si ideea. Care s-a dovedit a fi cat se poate de benefica, caci ceea ce a iesit e exact “asa cum au vrut artistii“.

27 nov. 2012

Stepan Project - Lumina

Stepan Project Lumina
Dincolo de cei 11 ani care au fost necesari pentru a zamisli un asemenea material discografic care incheie trilogia Stepan Project si multimea de colaboratori care au pus umarul la realizarea Lumina, ramane PRODUSUL. Pe care probabil ca nu-l veti gasi la raioanele cu cele trebnice din hypermarket-uri, dar pe care ar fi bine sa puneti mana cu orice mijloace caci contine doza optima de frumos necesara sufletului. Pentru cei care nu stiu, Lumina contine trei CD-uri si un DVD, din care se revarsa peste cinci ore de muzica. Materialul constituie cea de-a treia parte a trilogiei „Sensul Vietii“ inceputa in 1996 cu albumul „Sensul vietii” si continuata in 2001 cu dublul-album „Undeva în Europa…”. Plus o carticica care acompanieaza materialul, cum rar ti-e dat sa vezi pe melegurile autohtone. Care abunda in aprecieri si ganduri oneste scrise de oameni ca Doru Ionescu, Adrian Cioroianu, Bogdan Puris, Diaconul Vasile Badescu (Catedrala Mitropolitana Timisoara), Dan Negru, Catalin Stefanescu, Sorin Lupascu sau Florin Silviu Ursulescu. Deloc intamplator, piesele sunt „acompaniate“ in booklet de imagini, astfel incat „trip“ –ul sonor este unul de mare efect.

24 nov. 2012

Norzeatic - Exercitii pe ritm de pace

Norzeatic Exercitii pe ritm de pace
Indubitabil, Norzeatic e o figura aparte in rap-ul autohton. Ba chiar in muzica romaneasca actuala, caci rimele sale mesterite cu o deosebita migala au intrat demult in atentia melomanilor din acest spatiu geografic si au reusit sa incante o sumedenie de urechi si minti care degusta aranjamentele si textele situate dincolo de facilul de zi cu zi ce devoreaza practic intreaga “industrie” care se presupune ca e “muzicala”. La doar cateva luni dupa lansarea discului Caravana AM:PM, Norzeatic revine din nou in atentia reflectoarelor cu Exercitii pe ritm de pace, un disc care dincolo de superbele rime cu care ne-a obisnuit artistul contine si o respectabila doza de „protest – song“. Iar pentru acest lucru merita felicitari duble. Intr-o tarisoara in care textele asa zisilor artisti se concentreaza spre derizoriu, Norzeatic are curajul de a vorbi despre "altceva" decat fac confratii lui de breasla. De a pune pe tapet probleme.

22 nov. 2012

Vunk - Nu scapa nimeni (fara emotii)

Vunk Nu scapa nimeni
Trebuie sa recunosc ca dupa traiectoria urmata in ultima vreme de baietii de la Vunk, , n-aveam nicio emotie inainte de auditia noului album.  Si asta fiindca orice pamantean care-si duce existenta in spatiul mioritic si care a auzit vreodata „Pleaca, maine o sa-mi treaca/Ce daca, durerea a venit si nu, mai pleaca/Lasa-ma sa mor, De dor/Fericirea mea, la naibaPleaca!“ a sesizat ca oamenii s-au cantonat in taramurile conventionale ale pop – rock – ului romanesc. O reala emotie as fi avut doar in cazul in care Cornel Ilie si trupa lui ar fi cochetat cu noile tendinte ale muzicii pop de azi, dar din fericire baietii n-au luat-o nici pe dubstep si nici pe downtempo, cu atat mai putin pe glitch – house sau cine stie ce noua „directie” stilistica. Prostul obicei al unor artisti de a-si incepe materialele discografice cu piese care poarta numele de „intro“ e amendat cat se poate de finut de acesti vajnici muzicieni care uneori stau pe spate si aprind artificii pe tavan cu o piesa care se numeste „Gata“.

13 nov. 2012

Moonlight Breakfast - Shout

Moonlight Breakfast Shout
Putine trupe inventeaza un sound. Daca e sa compari muzica celor de la Moonlight Breakfast cu ceea ce se canta prin tarisoara noastra, esti tentat sa te hazardezi nitel si sa admiti ca oamenii acestia au reusit sa inventeze ceva nou. Fiindca in zilele noastre fiecare produs are nevoie de etichetari, in acest caz aceasta ar fi „un amestec de jazzdance, soul, disco, electro, downtempo“. Poate si retro – electro. Desigur, pentru orice ureche care n-a ascultat in ultimii ani numai doom – metal sau dubstep, e clar ca „salata“ asta a mai fost abordata cu succes de nume ca Parov Stelar, Nouvelle Vague, Caravan Palace, Caro Emerald…si lista ar putea continua. Carevasazica, Moonlight Breakfast n-a inventat gaura de la macaroana, dar spaghtelele sonore pregatite de ei sunt pur si simplu adorabile. Unde mai pui ca muzica asta aduce o prospetime in spectrul atat de prafuit al muzicii pop romanesti.

12 nov. 2012

Desant - Joc de noroc

Coperta album Desant Joc de Noroc
Povestea spune ca prin diverse mijloace, la sfarsitul anului 2010 niste rockeri s-au intalnit la Timisoara pentru a pune la cale un Desant. Dupa indelungi pregatiri si tatonari, data actiunii lansarii acestui desant a fost stabilita ca fiind 9 noiembrie 2012. Coincidenta sau nu, a fost ziua in care pe meleagurile noastre a inceput o campanie electorala cat se poate de murdara. Debarcarea in spatele frontului inamic in vederea indeplinirii unei misiuni de lupta a avut loc in cadrul unui concert sustinut in clubul timisorean Daos, peste 200 de spectatori fiind martorii acestui desant. Alex Anca (voce), Alin Achim (bass), Tibi Saulescu (chitara), Mihai Dobrescu (tobe) si Vlad Toma (clape) au „aterizat“ in siguranta si promit sa execute s-alte debarcari de succes prin tara, in perioada urmatoare.

7 nov. 2012

Mike Altrin - Radio Altringen : Day Transmission

Mike Altrin Radio Altringen
Asa dupa cum exista o sumedenie de muzicieni care ceresesc pur si simplu “exposure” in mass – media, exista o sumedenie de artisti care prefera solutia “low profile”, cu explicatia “las compozitiile sa ma reprezinte“. Unul dintre acestia este cu siguranta Mike Altrin, care  prefera sa nu fie fotografiat si care sustine ca lucreaza mai bine in semi-anonimat. Primul sau album s-a numit Blue Lambs, iar discul de fata este primul volum din cele doua care compun seria intiulata Radio Altringen, urmatorul urmand sa apara in curand. Radio Altringen : Day Transmission este un material discografic neconventional pentru industria muzicala romaneasca, “croit” pe ideea unui sound autentic din categoria vintage. E unul din acele discuri care iti aduce aminte de celebrele radiouri Albatros, Gloria, Armonia, Mamaia, Carmen sau Popular din care piesele “sunau” intr-un mod de mare efect.

23 oct. 2012

The Pixels - TKOVCTRL

The Pixels TKOVCTRL
Excursia sonora in lumea celor de la Pixels incepe cu un intro in care esti sfatuit sa o iei pas cu pas. Primul e unul in care esti atentionat ca ai trei fire, urmatorul e unul in care undeva din neantul dementei spatiale apare un „eleven digit code“, iar la step-ul cu numarul trei esti atentionat sa asculti cu mare bagare de seama orice „acoustic disturbance“. Si dupa atata intro, oamenii dau startul. Carevasazica, Proceed. ACDELCTR e burdusita cu scratch-uri extrem de inspirate. Plus un debit verbal asijderea, un flow care te cucereste, chiar daca la capitolul mixaj and mastering lucrurile nu-s chiar roz. Din pacate, observatia anterioara e valabila pentru intreg tripul sonor al celor de la Pixels. Lasand la o parte micile inadvertente tehnice, sagalnicul sound de orga omniprezent in piesa care da titlul celui de-al doilea album al trupei, TKOVCTRL, coloreaza cat se poate de exact noul trip al muzicienilor. Incepand de anul acesta, alaturi de mai vechiul Catalin Rulea in peisajul Pixels au aparut Andreas Aron (voce & bass) si Tudor Popescu (tobe).

16 oct. 2012

Silent Strike - Singularity

Album Silent Strike
Dupa cum graieste si numele noului sau album, Silent Strike e un caz singular in industria muzicala a tarisoarei noastre. Mega – cunoscut in cercurile „underground”, dar prea putin cunoscut marelui public, artistul care in buletin poarta numele de Ioan Titu demonstreaza ca bunul gust in materie de muzica numita generic „electronica” n-are delimitari geografice, materialul acesta fiind unul cat se poate de reusit conform oricaror standarde. Dupa ce in trecut a colaborat cu nume ca Ada Milea, Alexandrina, Lucian Ban, Mat Maneri, Alex Harding, Deliric, Vlaicu Golcea, Sorin Romanescu, Electric Brother, Yvat sau Subcarpati si de aceasta data o armata de gosti isi fac aparitia printre cele 17 track-uri.

21 iun. 2012

Dan Habarnam - From the known

Cronica disc From the known
Pe plaiurile mioritice, nu multa lume stie ca Dan Habarnam a scos albumul From the known. Si nu oriunde, ci tocmai la Exit Records, un label la care scot materiale de-alde Skream, D Bridge sau Instra:mental. Pe numele sau adevarat Dan Griober (Unu’, Hard B.) muzicianul roman a lansat in luna martie 2012 acest disc care contine zece piese si care a fost promovat en-gros in mediile straine care se ocupa cu eticheta de dance – music. Chiar daca labelul britanic e cunoscut mai ales pentru productii drum and bass, piesele de aici nu au nici in clin nici in maneca cu acest stil, fiind mai degraba o incursiune in lumea muzicilor ambientale cu staif.

14 iun. 2012

Haarp Cord - Vremurile din urma

Cronica disc vremurile din urma
Anul trecut, patru figuri proeminente ale scenei hip – hop din Romania – Sisu, Pacha Man, Cedry2k si Dragonu - au pus bazele unui proiect „profund“, Haarp Cord, care a debutat cu materialul Dragoste sau frica, album care s-a bucurat de multe „big up“ –uri din partea comunitatii. La un an diferenta, cu o formula modificata – in locul lui Sisu si Pacha Man in proiect a aparut Carbon – oamenii au recidivat cu Vremurile din urma, un album in care se regasesc 13 track-uri si o sumedenie de colaboratori, in care “fratii din Haarp Cord vor sa invinga raul”(dupa cum spun in piesa „Nu ma pot opri din scris“).  Daca cineva mai avea vreo indoiala, aceasta e spulberata inca din start: cei trei crai ai hip – hop – ului isi concentreaza ideile in versuri de mare finete, care ataca o sumedenie de teme.

7 iun. 2012

Vama - 2012

Cronica disc 2012
Dintotdeauna conceptele muzicale au gravitat in jurul unui lider. Iar atunci cand unii  membri ai gastii au executat niscaiva actiuni care in ochii liderului erau concentrate pentru a-i submina acestuia autoritatea, s-a lasat cu rupturi. Exista numeroase exemple in acest sens, iar pe taramul autohton cazul Vama Veche e notoriu. Desi cei din Trupa Veche au venit pe piata cu ceva mega – decent, feedback-ul publicului a fost unul mega – subtirel. Motivul e clar ca lumina zilei: fiindca Vama Veche in ochii publicului era Tudor Chirila Band. Iar actuala Vama e aceeasi ciorba. Chestia asta se vede cu ochiul liber la concerte si se aude cu urechea bine spalata si pe discuri. Dincolo de sagalnicul fapt ca acest disc a fost mixat si masterizat in Canada (de parca acest amanunt ar fi un garant al unui sound „corect”!) oare ce aduce nou acest „2012“? Errr...., prea putine lucruri pentru a fi cu adevarat remarcabile. Intai si intai, Dumnezeu nu mai apare la stiri, carevasazica tema textelor e coborata la fiinta umana. Restul, e in linii mari acelasi: Tudor Chirila e din nou in lumina reflectoarelor cu versuri atent mestesugite iar aranjamentele si liniile melodice sunt corecte, dar fara surprize. Business as usual, excursie pe carari batatorite cu ghidul Tudor Chirila, care a stiut dintotdeauna sa fie pe placul publicului .

4 iun. 2012

Avant’n’Gard - Soare Staniol

Album Soare Staniol
Calitatea esentiala a marilor creatori consta in puterea lor de a trezi in cei ce le asculta cantecele unele imagini ascunse in hatisurile memoriei, de a face sa vibreze acea coarda care este atinsa atat de rar. Pe scurt, fiecare artist ar trebui sa aibe un sticky –note cu acest mesaj, localizat undeva pe biroul sau sau in vreun coltisor al memoriei.  Si mai pe scurt, misiunea asta pare a fi fost uitata, in vremurile noastre in care diletantismul este adesea ridicat la nivel de arta. Lasand filozofia la o parte, Avant’n’Gard e un echipaj sonor mega – atipic pentru plaiurile noastre. Ai zice ca s-a nascut „undeva – candva“ dupa o sesiune serioasa de listening-uri prelungite Amon Duul, dar e made in Romania.

29 mai 2012

V.A. - Van Graph K Fe 7 Year Anniversary

Album made in Timisoara
Sapte ani de Van Graph (pentru netimisoreni, o cafenea sic din orasul de pe Bega) si al patrulea an consecutiv in care anonimTM pune la cale aceasta compilatie - pe scurt acestea sunt coordonatele principale ale celor 58 de minutele de muzica made in Timisoara care au fost incluse in acest disc care exploreaza catacombele underground-ului. „Din pacate, sau din fericire, este inca singurul material printat care iese anual si reprezinta muzicieni timisoreni“, spune Dudu de la anonimTM, nasul si ingrijitorul acestei selectii, care cuprinde in acest an 13 track-uri. Coincidenta sau nu, si-n acest an – ca si-n anul trecut - primul track al compilatiei poarta semnatura Thy Veils. Spectacolul sonor este cat se poate de misterios, cu arome de ambient music ce iti pot aduce aminte pe ici pe colo de Brian Eno sau de coloana sonora a vreunui serial axat pe mistere.

23 mai 2012

Poesis - Creanga de aur

Album Creanga de aur
Sa-mi fie cu iertare, dar daca dupa 35 de ani de existenta a unui grup vii pe piata cu un album care are o orchestratie ca cea care se aude in Creanga de Aur, inseamna ca situatia e grava. E drept, folk-ul in general si cel romanesc in particular n-a excelat niciodata in rezolvari stilistice spectaculoase. Si totusi…Refrenul piesei Dulce amar, inclusa pe acest al treilea disc al celor de la Poesis, e cat se poate de elocvent: „Iarba e verde, cerul e albastiu/ Si poate e sau nu e ..e sau nu e…prea tarziu“. Daca e sa stai drept si sa judeci asijderea aranjamentele muzicale din Creanga de Aur ar fi putut fi realizate oricand in ultimele trei – patru decenii. Si fiindca muzica asta de “visare” pune un accent abitir pe texte, din nefericire nici acestea nu reusesc sa aibe acel “ceva” care sa te faca sa exclami “waw”.

21 mai 2012

Sarmalele Reci - Haos.Ro

Album Haos.ro
Ascultand un interviu acordat de Sarmalele Reci unui site de muzica romanesc cu ocazia lansarii acestui album, mi-am adus aminte de inspiratul viral al lui Adi Despot, cel care se termina cu “trei…in …mea“. Si asta, pentru ca in interviul acesta, un reporter profund „muzical“ era mega – curios sa afle „cum e albumul nou, compact…omogen“? Raspunsul baietilor de la Sarmalele Reci este cat se poate de misto: „E compact disc…Noi cantam pe Compact Disc….“. Lasand chestiile amuzante deoparte, cel de-al optulea album al baietilor care au stralucit intotdeauna mai ales prin versurile lor inspirate (isi mai aminteste cineva de „Violeta duce galeata la gunoi / Toti baietii o privesc cu jind“?) are in linii mari aceleasi coordonate cu care ne-au obisnuit baietii pana acum. Textele teribil de inspirate sunt completate de instrumentatii rock (spre punk pe alocuri), bucatele reggae – ska si incursiuni jazzy.