Kasper Bjørke - Standing on Top of Utopia

Electro - pop - ul fabricat in Scandinavia oscileaza intre balearic disco si sunete melancolice, multe dintre instrumentale fiind pur si simplu schizofrenice. Oricine poate gasi ceva pe plac pe aici. De la amatorii de italo - disco la cei care halesc pe paine new - wave, de la cei afundati in electro/minimal/trance pana la easy listening, fiecare are cate ceva de iubit in acordurile celor zece piese...

Gratie unor nume ca Royksopp, Lindstrom, Prins Thomas - si lista poate continua - avem un orizont de asteptare "mai altfel" atunci cand vine vorba de dance - pop - ul fabricat in Scandinavia. Adeseori producatorii din aceasta gasca defileaza voit prin mai multe stiluri reusind sa evite cu maiestrie granitele dintre acestea. Electro - pop - ul lor - acompaniat de regula cu voci feminine- oscileaza intre balearic disco si sunete melancolice, multe dintre instrumentale fiind pur si simplu schizofrenice. Cel de-al doilea disc al danezului Kasper Bjørke are parte de o paleta stilistica cat se poate de bogata. E greu de definit un disc in care nu exista doua piese la fel, in care creativitatea este dusa uneori la extrem, pana la limita bunului - simt.
Kasper Bjørke isi incepe discul cu o alegere foarte ciudata, o piesa din categoria "minimal" care n-are defel darul de a atrage atnetia. Se prea poate ca daca piesa ar fi fost introdusa undeva spre mijloc, primirea sa fi fost alta: asa ramane un beat generic si o voce de goth - rock care nu reuseste sa strice o monotonie deranjanta pe alocuri. Din fericire sentimentul de mediocritate e "spart“ de Young Again, o piesa cu o melancolie aparte care are toate premizele pentru a fi ascultata la maxim  atat in dormitor cat si pe ringul de dans. E unul din diamantele acestui material, cu un sunet cat se poate de cald, care incepe de parca ar fi ceva din categoria Blur sau Starsailor si incet - incet prinde din vraja Royksopp sau Miike Snow. Ce mai, capodopera, piesa care nu trebuie ratata sub nici un chip! Dasko Vanitas mentine tempo-ul la un nivel ridicat chiar daca nu are darul de a fi geniala, dar face loc pentru Efficient Machine, unul din momentele bunicele ale acestui disc. Piesa are un pedigree cat se poate de divers: jongleaza prin muzica "indie" cu chitari dar nu duce lipsa nici de beat-uri pretabile pe ringul de dans, echilibrand cele doua chestiuni intr-un mod cat se poate de natural.


Melmac nu este doar numele planetei de pe care a sosit celebrul personaj ALF, ci si una din cele mai dansante piese din acest disc. Este un disco cat se poate de mutant cu incursiuni in lumea Mr. Oizo si categoric melodia care "pica" bine pentru cei care iubesc apa plata dis - de - dimineata la after - hours. Si tocmai cand lucrurile se indreapta spre zona "dark" a muzicii dance ne izbeste piesa Alcatraz, un deep - house cat se poate de luminos si saltaret, coplesit insa de stilul destul de ciudat in ale compusului manifestat pe deplin de cei care se ocupa de asa ceva in tarile nordice.

Great Kills are darul de a soca din nou printr-o schimbare de stil de 180 de grade. Pentru cateva minutele ascultatorul este introdus intr-o zona de ambient curioasa, din care nu lipsesc insa sunetele de sytnh analogic. Exista si un cover aici dupa Heaven-ul celor de la Rolling Stones, o piesa destul de putin cunoscuta si implicit o alegere destul de curioasa. Fido and the friendly ghost devine pe parcurs un fel de deep - house - galactic si are toate motivele sa fie inclusa in randul momentelor bune ale discului. La fel ca si Fasano, care inchide acest album intr-un mod cat se poate de naucitor. E parca putin techno, putin ambient si mult "dark" in piesa asta.

Standing on Top of Utopia este un disc care combina ingenios beat-uri electro, riff-uri de bass spatiale si coruri care-ti raman intiparite indelung in urechi, reusind sa fie un album extrem de divers, din care oricine poate gasi ceva pe plac. De la amatorii de italo - disco la cei care halesc pe paine new - wave - ul, de la cei afundati in electro/minimal/trance pana la easy listening, fiecare are cate ceva de iubit in acordurile celor zece piese. Este un disc pe care-l recomand oricui care nu e cantonat doar in sound-urile vechi si este dispus sa guste dintr-un ghiveci electronic foarte consistent si hranitor.

Royksopp - Senior

Mood-ul acestui disc este unul contemplativ, iar productia este una de mare finete. Liniile melodice respira prin fiecare por si au o eleganta aparte, astfel incat produsul final este unul cat se poate de placut urechii. Majoritatea criticilor folosesc atunci cand vine vorba de Royksopp sintagma de „sunet cald”. E chiar fierbinte, credeti-ma.....Senior e o intoarcere la radacini a celor de la Royksopp, sau pentru cei care au ascultat numai Junior, o fateta noua a trupei. Cert este ca baietii acestia stralucesc si fara ajutorul unor voci invitate. Sincer, prefer mai mult latura aceasta a norvegienilor, chiar daca nici cealalta nu e de lepadat. Alaturi de Caribou, e unul din cele mai esentiale albume electronice ale anului 2010. .

Asteptari: Svein Berge si Torbjorn Brundtland sunt doi norvegieni care in anul 2001 au luat prin surprindere lumea muzicii electronice cu albumul de debut Melody A.M. Albumul de fata vine in continuarea „Junior”-ului, aparutin 2009.

Rezultat: Fascinant. Freamatul creat de cei doi muzicieni norvegieni este unul inuman de pozitiv, iar intreaga plaja sonora a acestui disc se invarte undeva in zona meditatiei si scoate o “stare de bine” din tine demna de povestit nepotilor. Chiar daca prin contrast fata de Junior, pe Senior absolut toate piesele sunt instrumentale, acestea reusesc sa aibe personalitate. Pentru ca e fair play sa dam cuvantul artistilor, trebuie sa amintim faptul ca Svein Berge si Torbjorn Brundtland si-au descris „puisorii” astfel: „Junior are o energie aparte si o stare de „hey – ho” specifica tineretii iar Senior este mai introvertit, plin de secrete intunecate si memorii distorsionate“. Nici un poet n-ar putea puncta mai bine starea pe care ti-o insufla Senior....

Mood-ul acestui disc este unul contemplativ, iar productia este una de mare finete. Liniile melodice respira prin fiecare por si au o eleganta aparte, astfel incat produsul final este unul cat se poate de placut urechii. Majoritatea criticilor folosesc atunci cand vine vorba de Royksopp sintagma de „sunet cald”. E chiar fierbinte, credeti-ma.....Si deosebit de contagios, odata ce ai intrat in vraja Royksopp e greu sa scapi din acest taram de poveste.



Prima piesa a discului, intro-ul And The Forest Began To Sing e un pic perversa: da un start oarecum fals „actiunii” dar reuseste sa capteze atentia prin niste viori monumentale si pregatesc cat se poate de elegant „macelul” care urmeaza. Tricky Two ar putea fi cunoscuta acelora care au ascultat Junior, albumul lor anterior, avand in vedere ca are un schelet asemanator cu una din melodiile acestuia. De aceasta data excursia e un pic altfel iar beat-ul acestei melodii este cat se poate de „vecin” cu ceea ce intelege marea majoritate a lumii prin muzica electronica moderna de dans. Si totusi, seamana sar nu rasare: e adresata urechii, la fel ca si The Alcoholic, care beneficieaza de o adevarata feerie de sunete bine inchegate. Inainte de a asculta piesa Senior Living, pregatiti-va intens: respirati profund, intrerupeti orice activitate si fiti gata pentru o explozie de visare! O chitara „chill” troneaza mai mult decat decent peste un aranjament facut parca special pentru tine. Piesa asta e fara indoiala momentul cel mai strasnic al acestui Senior. Starea de bine continua si in The Drug, o piesa mult mai energica decat restul, care se apropie putintel de experimentele celor de la Chemical Brothers si contine un bas ucigator. Se prea poate ca a doua jumatate a albumului sa fie nitel mai putin inspirata, dar unde ati mai vazut un album care sa te tina cu sufletul la gura de la primul pana la ultimul acord? Senior e o intoarcere la radacini a celor de la Royksopp, sau pentru cei care au ascultat numai Junior, o fateta noua a trupei. Cert este ca baietii acestia stralucesc si fara ajutorul unor voci invitate. Sincer, prefer mai mult latura aceasta a norvegienilor, chiar daca nici cealalta nu e de lepadat. Alaturi de Caribou, e unul din cele mai esentiale albume electronice ale anului 2010.

Recomandari: Un disc esential pentru oamenii care au aflat ca exista muzica electronica de ascultat. Royksopp se asculta fara pantofii de dans, numai cu urechile ciulite!