Impresia pe care o ai dupa auditia acestui album este ca multi – talentatul muzician vrea sa se afirme ca „ezermester“. Stiti voi, acea specie de oameni care se pricep la toate: il chemi sa-ti repare robinerul de la baie si te trezesti ca iti zugraveste, iti redecoreaza casa si mai stie pe deasupra si chestii despre bursa, ba chiar te si sfatuieste unde ar trebui sa-ti cumperi niste actiuni. Ei bine, solistul celor de la System of a Down incearca aici sa combine o sumedenie de chestii, dar din intreaga ecuatie lipseste taman ceea ce l-a facut celebru: metal-ul. E prea mult teatru si prea putina muzica.
Asteptari: Fanii System of a Down mai pot astepta:
comeback-ul legendarei trupe nu prea se intrevede la orizont. In cei
patru ani de cand trupa e “pe pauza”, membrii acesteia s-au impartit in
doua: Daron Malakian si John Dolmayan se distreaza sub numele de Scars
on Broadway iar Serj Tankian a luat-o la drum pe cont propriu, acest
album fiind cel de-al doilea material solo.
Rezultat: Impresia pe care o ai dupa auditia acestui
album este ca multi – talentatul american provenit din Armenia vrea sa
se afirme ca „ezermester“. Stiti voi, acea specie de oameni care se
pricep la toate: il chemi sa-ti repare robinerul de la baie si te
trezesti ca iti zugraveste, iti redecoreaza casa si mai stie pe deasupra
si chestii despre bursa, ba chiar te si sfatuieste unde ar trebui sa-ti
cumperi niste actiuni. Ei bine, solistul celor de la System of a Down
incearca aici sa combine o sumedenie de chestii, dar din intreaga
ecuatie lipseste taman ceea ce l-a facut celebru: metal-ul. E prea mult
teatru si prea putina muzica.
Single-ul Left of Center e unul din putinele momente in care simti ca
omul acesta nu si-a pierdut energia. Din pacate, e singura scipire a
acestui disc care are de toate, dar nimic care sa iasa in evidenta.
Desigur, e cat se poate de misto sa experimentezi. Sa amesteci rock-ul
cu hip – hop – ul, dubstep-ul cu csardas-ul sau reggae-ul cu muzica
simfonica. Dincolo de orice posibile alaturari e nevoie insa si de „o
flacara“. Fie ea violeta sau de alta natura. Ei bine tocmai aici e marea
hiba a acestor compozitii: nu reusesc sa transmita niciun fior. Exista
insa si un punct pozitiv, dar acesta nu e legat de piese, ci mai degraba
de „specialitatea” lui Serj, care stie sa intretina o atmosfera de
„teatru” prin vocea sa care ramane de nota zece plus. Atunci cand am
ascultat primele acorduri ale piesei Beatus involuntar mi-am adus aminte
de Plavi Orkestar s-al lor Bolje biti pijan nego star. Cea de-a doua
jumatate a melodiei insa intra intr-un cu totul alt registru. Temele
simfonice prea pompoase folosite in exces dau un aer „prea incarcat”
compozitiilor. Avem aici si o piesa cantata in totalitate in limba
armeana care poarta titlul de Yes, its genocide. Disowned Inc. e
momentul cel mai elocvent al discului fiind un amestec de muzici jazz,
rock, simfonice si nitel electro. Din pacate, aluatul nu este unul
reusit, dar vocea lui Serj e singurul motiv pentru care cineva ar putea
asculta mai mult de o data acest disc.
Recomandari: Pentru cei care inca isi mai poarta cu
mandrie T – Shirt-ul cu System of a Down, chiar daca exista
posibilitatea ca si acestia sa ramana dezamagiti.