Asteptari: Skream, pe numele sau adevarat Oliver Jones este un tip britanic ce a capatat notorietate in lumea dubstep-ului printr-o serie de E.P.-uri. Totusi cea mai cunoscuta piesa a sa, cea care l-a propulsat in lumea muzicii „pop” a fost remixul In for the kill , pentru La Roux. Outside the box este al doilea material discografic al artistului.
Rezultat: N-am pretentia de a fi un degustator constant al dubstep-ului, dar Outside the Box merita sa fie socotit ca unul din materialele care adauga o fata umana acestui gen destul de dark, in umila mea parere. Si sa fie catalogat drept una din cele mai bune aparitii ale anului, daca ne limitam la acest gen muzical. O buna parte a pieselor sunt cat se poate de radio – friendly, iar fanii hardcore ai genului au si ei toate motivele de a fi multumiti de aceste creatii. Am zis bine creatii, fiindca Outside the Box pare mai degraba a fi o adunatura de productii muzicale, decat un LP in adevaratul sens al cuvantului. Intr-o lume in care notiunea de „disc” isi pierde tot mai mult din substanta, Skream reuseste sa impace puristii cu cei aplecati spre expreimente, iar conglomeratul care se naste este unul care nu duce lipsa de momente bune. Dar are si „deraieri”, cu nemiluita....
Daca cineva mi-ar fi zis inainte ca un album de dubstep poate sa inceapa cu o piesa care nu are absolut nici un ritm, cu siguranta l-as fi crezut ca fiind un omulet pasionat prea mult de filme stiintifico – fantastice. Si totusi, minunea se poate: Perforated e ceva care ar fi putut fi inclus si pe un album The Orb de exemplu. Oricum e un start cat se poate de surprinzator. Destul de previzibil, avem parte si de sound-uri extrase parca din jocul Nintendo in piesa CPU iar atmosfera oarecum ambientala din Where You Should Be poate fi inclusa si ea la plusuri. De mentionat la capitolul „radacini” este Wibbler, cea mai „underground” piesa de pe album, una creata parca pentru a demonstra ca Skream n-a abandonat radacinile hardcore ale genului. Cea mai reusita melodie e Metamorphosis. Si asta pentru ca imbina cat se poate de inteligent „raceala” dubstep-ului cu synth-uri calde. O bijuterie, ce mai. Listenings to the records on my wall, single-ul albumului, e si el cat se poate de decent.
Dupa cum spuneam la inceput, exista insa si cateva deraieri. Colaborarea lui Skream cu rapperul Murs in melodia 8 bit baby este unul din cele mai aiurea momente ale materialului. N-are nimic, nici „energie”, nici flow, nici instrumentatie adecvata, e pur si simplu o lalaiala, facuta parca de niste rapperi romani. Nu stiu care este motivul pentru care Skream a ales sa foloseasca efectul de vocoder. In How Real acest efect este cat se poate de suparator, desi melodia are un vibe aparte. Nici colaborarea cu La Roux, Finally nu inspira defel incredere.
Recomandari: Desi pentru cateva piese Skream reuseste sa fie la mijloc intre intunericul emanat de dubstep si lumina generata de pop, discul asta nu e de ascultat pentru cei care n-au auzit niciodata in viata lor acel efect de bass care iti misca stomacul la petrecerile axate pe dubstep. Interesant pe alocuri, dar mai slabut decat Burial sau Rusko, de exemplu.