Se afișează postările cu eticheta Suie Paparude. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Suie Paparude. Afișați toate postările

7 ian. 2019

Șuie Paparude - Șuie Paparude



Penultima zi a anului 2018 a marcat o piatră de hotar pentru muzica electronică românească, căci atunci s-a lansat Șuie Paparude. Nu-s defel cuvinte mari, căci e vorba -  desigur -  de noul album, „aruncat“ pe Internet, la nu mai puțin de opt ani de precedentul „E suflet în aparat“. Din capul locului merită menționat faptul că mai ales în muzica electronică, distanța de opt ani între discuri este una astronomică. Spațiul carpato – danubian în care ne trăim zilele pare-se că nu percutează la „noutăți“ ca și locurile aflate la vest de țărișoara noastră, fie numai și numai din prisma faptului că în „felia“ ocupată de băieții cunoscuți pentru „Soundcheck microfonul e suspect/ Aruncă  mâna sus / Dacă auzi ceva corect” nu s-au petrecut prea multe. Desigur, avem niscaiva încercări , unele din ele chiar reușite, dar „felia“ rămâne fidelă brandului „Șuie“, care chiar și cu o asemenea pauză discografică pare a nu avea concurență. Nu e neapărat un atu chestia asta, dar așa stau faptele. 

La fel ca și pe precedentul disc, băieții reușesc să ofere un material discografic interesant și inspirat, atât pentru categoria ascultătorilor de „comerț“ cât și pentru omuleții care nu-s deloc impresionați de artificii sonore electronice dublate de texte ușurele. Printre cele douăzeci de melodii care se regăsesc pe acest disc se numără și câteva bucăți suspecte de a deveni „singalong“-uri la festivalurile de vară pline de alcoale scumpe și mâncare proastă, dar și melodii pentru urechi deștepte. Indubitabil, secretul celor de la Șuie constă tocmai în acest balans între underground și radio – friendly, chestia asta ajutându-i dealtfel să-și găsească locul în multe evenimente din țărișoară, fie ele „pentru mase“ sau de nișă. 

Din primele acorduri, e limpede pentru toți că motto-ul discului este întoarcerea la rădăcini. Nu intrați în panică, nu e vorba de Elvis Presley ci de „electronicele“ cu care Șuie și-au început cariera, cum ar fi memorabila „La mare“. Piesa care deschide noul disc colcăie de sound-urile analogice cu iz de The Orb și este de neratat pentru ascultătorii înscriși în ceea ce poartă denumirea de garda veche.  „Mergem mai departe“ aruncă discul spre zona cu care băieții a căror muzică ajunge din difuzoare până – sânge și-au obișnuit fanii în ultima vreme. Refrenul „De la stânga, la dreapta, până-n spate/  mergem mai departe“ se întipărește invariabil în creierul oricui, noul single fiind din categoria melodiilor cu lipici la public. Posesorii de urechi care s-au născut în vremurile în care CD-urile erau la modă vor fi încântați de sound-urile 90s ce se revarsă din „Hello Home“, iar „Etajul 10“ este relevantă grație textului în care băieții „o ard“ pe casa scării: „mă duc la etajul șase / ghici ce urmează/ o să îmi pierd pe scări/  bonurile de masă“.  Vocea de robot care se revarsă din „Mașina de dans“ nu are cum să nu te ducă cu gândul la creațiile Kraftwerk sau Daft Punk, iar „Omul de gheață“ te păstrează în aceleași coordonate sonore. O surpriză cât se poate de dulce vine odată cu „Retro Future“, în care își face apariția și acel specific bass numit „acid sound“ cunoscut din creațiile lui Josh Wink (de exemplu)  combinat cu alte bunătățuri , sesizabile pentru oamenii care nu au aflat de termenul „rave“ doar de pe Google. 

Momentele inspirate se lăfăie din plin și-n „Rin Tin Tin“, care are efecte fresh din categoria bass – music. Dacă melodia asta care va face furori în rândul celor care ascultă Skrillex sau Flume ar fi avut și text, putea deveni the next hit. Ușoare arome din categoria Mr. Oizo sunt sesizabile în piesa „Mmm“, iar una din cele mai reușite bucăți de aici poartă numele de „Îmi vine să cânt“, un amestec de Depeche Mode și Caribou, cu un text drăguțel de tot: „Aș vrea să locuiesc pe o stație orbitală /  să stau și să privesc aurora boreală / .ca un astronaut departe de pământ./ mă  simt atât de bine / și-mi vine să cânt....“. 

„Ne vedem în Neolitic“ și „Neon Star“ sunt alte momente bunicele, iar pe final...băieții plusează cu ceva surprinzător. Titlul melodiei te duce la vremurile în care Marusha cucerea topurile cu „Over the rainbow“, însă piesa „Dincolo de curcubeu“ te catapultează în bucățile semnate Klaus Schulze sau Vangelis, melodia fiind un soi de blues cosmic cu synth-uri melodioase din categoria celor folosite cu mulți – mulți ani în urmă de francezii de la Space, creditați adesea ca exponenții curentului space – disco, care a dus la apariția a ceea ce numim nowadays drept „electronica“. 

Una peste alta, Michi, Dobrică și Bean rămân pe „felie“ bine de tot , pionierii muzicii electronice de dans din România rămânând astfel „în cărți“ cu un album meseriaș. Care deocamdată se găsește la liber aici la download. Și care va avea și variantă pe vinil, după cum spun băieții de la Șuie. 


6 oct. 2010

Suie Paparude

E suflet in aparat e un du-te vino intre chestii underground si aranjamente sonore „indulcite“ (a se citi posibile slagare), dar, din fericire, procentul dintre ele e cat se poate de echilibrat. Suie e un fel de Bill Haley a muzicii electronice romanesti. Au dat ora exacta in aceasta felie si E suflet in aparat e un disc reusit. E albumul anului pe felia lui, aceea de muzica electronica romaneasca. Categoric, exista si alte nume adevarate in bransa, dar care n-au reusit sa iasa din underground. Din nefericire, Suie nu prea are concurenta. Oamenii canta la Baluri de Boboci sau evenimente sponsorizate de marci de tigari. Nu e nimic rau in asta, fiindca aparitiile lor sunt decente. Daca ar exista vreo 20 de Suie, cu siguranta as gasi mai multe hibe discului. Asa, respect Suie si keep on the good work!
Asteptari: Suie Paparude e unica trupa “electronica” din tara noastra care are succes atat la festivalul TM Base cat si la Festivalul Berii. Numai ei au fost in stare sa sparga “gheata” dintre underground si mainstream cu fantasticul statement „pentru ca sunetul ajunge /din difuzoare pana-n sange/pentru ca inima ta moare /atunci cand sunetul dispare“. Creatorii unor “evergreen”-uri ale muzicii electronice romanesti precum Iarba verde de acasa, Ajutor, sau La mare (pentru cine-si mai aminteste!) au revenit cu E suflet in aparat, un album, care poate fi descarcat pe gratis (la 320) de pe site-ul lor.
Rezultat: Probabil ca multi vor fi tentati sa despice firul in patru vizavi de aparenta incongruenta emanata de titlul acestui disc. Oare cat suflet exista in Ableton? Rockerii conservatori ar putea intampina reale probleme in aceasta declaratie, dar Suie nu e pe targetul lor. Avem asadar 16 track-uri cu aparat si suflet, plus un intro si un outro. Se simte de la o posta ca e unul din cele mai „personale” discuri ale baietilor. E un du-te vino intre chestii underground si aranjamente sonore „indulcite“ (a se citi posibile slagare), dar, din fericire, procentul dintre ele e cat se poate de echilibrat. Amatorii de TM Base vor gasi aici marfa adevarata, insa si „restul lumii ” are parte de entertainment. Chiar daca nici una din piesele de aici nu are „lipiciul” lui Pentru inimi, exista momente care ar putea deveni slagare de radio. Evident, intr-o tara in care radio-urile ar fi incluse in categoria „normale”….
Gratie intro-ului, trebuie sa stabilim clar inca de la inceput: primul nivel al jocului inventat de Suie e captivant. Linia melodica e una echilibrata si dezvaluie o „felie” muzicala decenta. In care din cand in cand sunt introduse bucatele de dubstep, electronica, ambient, ragga, hip – hop and so on. Trairile aparatelor butonate de  Michi si Dobrica fac casa buna cu flow-ul lui Mr. Bean. Unul din lucrurile demne de remarcat este faptul ca cei trei au curajul de a aborda texte mai altfel. Nu ne aburesc cu dragostea sau probleme existentiale ale generatiei cu cosuri pe fata. Si nici n-o dau la-ntors cu textele in engleza ale reprezentantilor muzicii popcorn.
E drept, pe alocuri unii termeni folositi te lipesc de Google. Cati dintre voi, cei care nu sunteti producatori de muzica ati auzit de LFO? Adica oscilatorul de frecvente joase? Cel care isi gaseste locul in textul piesei care da titlul acestui album: „Scot, bag, intorc, deschid, modulez, ridic canalul/ Tu dansezi cand oscilez/ Modific ADN, LFO / Ma dau prin canal de parca sunt in metrou/ Sunt inginer de sunet cu Michi si Dobrica/ Masinaria face supa, nu va fie frica“. Se prea poate ca cei care sa fi auzit pana acum piesa baietilor care spunea ceva de genul „Durai” sa constate cu albumul in fata ca de fapt e vorba de „Do right”. Discul inglobeaza momentele mai „comerciale” de genul „Iti mai aduci aminte cand eram impreuna/ De nopti pierdute cu luna plina/ Tigari aprinse si sticle golite“ sau „Soundcheck microfonul e suspect/ Arunca mana sus / Daca auzi ceva corect” cu experimente din „Pe lo lo loc” sau instrumentatii  underground din Paparudeboy, Kung Fu sau Belladona. Cea mai buna zi e un fel de The Cure updatat pentru anul in curs, iar Baby Satellite e o mica excurse in lumea celor de la The Orb sau chiar Massive Atack. Un alt punct interesant al acestui nou joc de la Suie este Vino sa te cercetez. Aparent e un fel de verisor al Bonkers-ului lui Dizee Rascal. Iar britanicul „I wake up everyday it’s a daydream/Everythin’ in my life ain’t what it seems/I wake up just to go back to sleep/I act real shallow but I’m in too deep“e transformat in „Ce usor te blochezi , poate ai probleme/ Hai sa te cercetez“. E funny sau nu, in functie de starea fiecaruia.
Imi place ca oamenii acestia au cojones-ul necesar pentru a canta despre ingineri de sunet sau tigari aprinse. Si ca desi majoritatea pieselor sunt cantate in romana, cei de la Suie folosesc Soundcheck in loc de Proba de sunet. Imi place si amestecul de stiluri, chiar daca personal pe alocuri as fi introdus in ciorba si alte „felii”. Unicul minus este partea vocala. N-am nimic cu Mr Bean. Omul isi face treaba foarte corect. Doar ca poate ar fi fost mult mai interesant ca alaturi de el sa mai auzim si alte stiluri vocale. E fain ragga si hip hop dar la „ciorba” celor de la Suie cu siguranta puteau fi adaugate si alte ingrediente vocale. Era si mai gustoasa.
Suie sunt un fel de Bill Haley al muzicii electronice romanesti. Au dat ora exacta in aceasta felie si E suflet in aparat e un disc reusit. E albumul anului pe felia lui, aceea de muzica electronica romaneasca. Categoric, exista si alte nume adevarate in bransa, dar care n-au reusit sa iasa din underground. Din nefericire, Suie nu prea are concurenta. Oamenii canta la Baluri de Boboci sau evenimente sponsorizate de marci de tigari. Nu e nimic rau in asta, fiindca aparitiile lor sunt decente. Daca ar exista vreo 20 de Suie, cu siguranta as gasi mai multe hibe discului. Asa, respect Suie si keep on the good work!
Recomandari: „Durai” si ascultati acest album pus la liber pe site-ul oficial Suie. Si daca va place nu uitati sa-l si cumparati: baietii merita din tot sufletul sprijinul vostru!