Țapinarii - Săgeată spre cer

Unele lucruri nu se schimbă niciodată. De exemplu faptul că adesea nu e ușor să ai cuvintele potrivite la tine. Chestia asta au observat-o mulți, inclusiv F.R. David care prin 1982 a cucerit lumea printr-un cântecel care a avut refrenul „words/don t come easy to me“. De-a lungul vremurilor, creatorii de melodii au tratat această problemă în fel și chip. Unii au preferat să sugereze cuvintele prin „la la“-uri sau „na na“-uri. Chiar și Sting a preferat această abordare într-o superbă melodioară de pe vremea The Police care purta ineditul titlu „De do do do de da da da“. Alții s-au dedat la diverse poante. Adevărata poantă este că însuși semantica acestui cuvânt are un strop de umor. Și asta pentru că „poantă“ poate fi extremitatea anterioară a piciorului unei balerine sau punctul culminant al unei glume. Cei doi băieți care colindă țara-n lung și-n lat sub titulatura de Țapinarii pun un mare accent accent pe „lyrics“. Care conțin adesea poante. E și normal să fie așa, căci orchestrațiile compozițiilor lor au rolul de a sublinia mesajul care răzbate din spectacolele băieților care au împlinit frumoasa vârstă de 18 ani de carieră. Spre deosebire de vremurile în care Cosmin Covei și Adrian Tănase făceau furori cu teme precum „Un ungur mic și supărat a interzis Ardealul/ Un ungur mic, chiar foarte mic, și-a schimbat arealul“, albumul „Săgeată spre cer“ migrează spre„ rețeta eternă a fericirii“ din care nu lipsesc chestiuni ca parentingul, amantele, divorțul și acel „midlife crisis“ de care nu scăpăm niciunul dintre noi. 

În debutul acestui material discografic băieții încearcă să deseneze un auto – portet în stilul lor șod, în care își anunță fanii că pe lângă vocile grave și suave pe care le posedă, „mai și cântă“:  „Am fost timid / Din cărți îmi conturam o lume /Eram băiat serios / Dar mă țineam de glume/ Și am cântat apoi cu voce gravă/ Voce de suflet, voce suavă / Uneori am șoptit, alteori am țipat / Și câteodată chiar am cântat“. Melodia „Marea și rock-ul“ are însă și un îndemn spre atingerea unei mentalități poztive: „Lumea e gri dar priviți în voi / Să descoperiți mai multe culori“. Dacă e să ne referim strict la capitolul instrumentații muzicale, albumul acesta are două momente ieșite din „cotidianul“ cu care ne-au obișnuit Țapinarii. E vorba de piesa cea mai lungă de pe disc, „Pui de dac“, în care urechile sunt bombardate cu câteva riff-uri de chitară care amintesc de Manic Street Preachers și „Criza de 40“ în care textul este construit pe un soi de regaae. 

Uneori mesajele celor de la Țapinarii nu sunt deloc subtile, de exemplu în „Iubire adevărată“ unde sfatul băieților pentru „ele“ este cât se poate de direct: „Pune-ți dragă țâțe/ Pune-ți unde vrei / Pune/ți chiar și-n frunte / Pune-ți câte trei“.  Alteori, băieții reiterează ideea genialului seria de comedie Seinfeld: „Și totuși cu tine să stau / Să stau și să fac nimic / Să nu vreau să mă ridic / Să alerg printre stele cântând / E bine uneori pe Pâmânt“ (Săgeată spre cer). Deși are parte de o instrumentație „subțirică“, colaborarea cu cei de la Fără Zahăr în piesa „Născut liber“ este acceptabilă. Se putea însă mult mai bine....,  

Veriga slabă a acestui album este aceea că din punct de vedere al instrumentațiilor, materialul beneficiează de o previzibilitate sâcâitoare. Dar, la acest capitol băieții nu au excelat niciodată, deci fanii trupei știu la ce să se aștepte. Dincolo de analiza textelor mai mult sau mai puțin reușite care se regăsesc în cele 11 compoziții incluse pe acest album, Țapinarii reușesc și în zilele noastre să transmită idei într-un mod natural, fără zorzoane și tertipuri trendy. E la latitudinea fiecăruia dacă se regăsește în acest fel de exprimare muzicală și artistică, însă un lucru e cert: chiar dacă Țapinarii activează într-un gen în care „la la la“-urile  și „na, na, na“-urile sunt omniprezente (folk, desigur!), băieții au întotdeauna cuvintele la ei.    
P.S. Lansarea oficială a acestui disc în Timișoara, va avea loc în data de 21 noiembrie, la The 80' Pub. 

Tapinarii - 2010 ani de folk alternativ

Daca ar renunta la eticheta de folk si ar pune mai mult accent pe instrumentatii, Tapinarii ar fi valabili. Love it or hate it. Pentru cine n-a auzit inca de ei si are curiozitatea sa-i descopere, acest album pica la tanc. Daca ati auzit de ei si va lasau indiferenti, nici acest disc n-o sa aibe darul de a va schimba perceptia. Costa numai sapte lei, deci nu e o gaura prea mare in buget.

Concertele celor doi baieti care-si spun Tapinarii sunt mostre de "stand down" comedy. Spre deosebire de baietii care stau in picioare si fac stand up comedy cu nelipsita sticla de apa asezata pe scaun, Cosmin Covei si Adrian Tanase incearca acelasi lucru cu ajutorul unei chitari. Avand in vedere ca au parte de un public dedicat, de cele mai multe ori le iese "pasenta“. Pe disc insa, lucrurile-s ceva mai complicate. Unul din lipiciurile lor la concerte, interactivitatea, nu mai e prezent.

Partea buna a acestui disc este aceea ca are nu mai putin de 24 de piese. Dintre care doua sunt noi - noute, iar restul reorchestrate. Un alt plus este prezenta unor invitati speciali. Florin Chilian, Mihnea Blidariu, Daniel Iancu, Ovi Mihailescu si Marius Matache. Plus membrii trupei de rock Semne. Partea proasta este aceea ca orchestratiile Tapinarilor suna la fel de saracacioase ca-n trecut. E drept notiunea de folk alternativ te poate limita in ceea ce priveste fundalul sonor, dar acest fapt nu este o scuza. Una peste alta, Tapinarii fac ceea ce stiu ei mai bine. Canta folk cu texte alternative. Aici lucrurile-s ceva mai dezmortite, fiindca unele texte chiar "dau bine“, au substanta..

Gratie colaborarilor pe ici - colo se mai aude si putintel rock. Ca de exemplu in piesa Duet care spune „Vreau sa fug/Sa fug de ele/De amantele mele/De frustrarile mele“. Textele Tapinarilor - „pentru intelectuali“ cum le definesc fanii lor - au teme variate. De la „un ungur mic care si-a schimbat arealul“ la  „Spune-mi Doamne ca tu stii/Cum e sa ai un copil de Craciun/Doamne insa tu nu stii/Cum e sa-ti convingi nevasta /Sa se lase de tutun“. Discutia respectiva cu Dumnezeu se termina cu intrebarea "de ce Sf. Petru are rol de secretara?“.

Dincolo de piesele "subtiri" ca orchestratie exista si momente acceptabile, ca de exemplu Sunt fericit si chiar si Dumnezeu Trist, in care trompeta lui Mihnea Blidariu de la Luna Amara este cat se poate de binevenita.  Cateva din piesele Tapinarilor suna mult mai bine live decat pe disc. „Nu dau doi bani/Pe doua tate bronzate/Doua puncte de sudura/Ce corecteaza/Mama natura“ poate avea un oarecare sarm atunci cand e cantata live, dar pe disc poate suna dubios. Esti frumoasa (dar te strica fata) e in aceeasi categorie la fel ca si Suturi. Melodii care datorita orchestratiei minimale atrag atentia asupra textului. Care e potrivit pentru concerte, nu de defalcat in castile de acasa. 

Viitorul single al Tapinarilor, Dulce inconstienta, este unul din momentele reusite ale celor doua voci. „Si toata lumea imi spune/ sa stau sa chibzuiesc/iar eu merg mai departe/merg fara sa gandesc“, are cate ceva din caracteristicile unei piese care ar merge la radio. Numai ca, normal ar fi fost ca piesa sa promoveze discul, nu invers. Florin Chilian e prezent pe Embargo pe creier, unde face o treaba buna, iar una din cugetarile baietilor etalate in piesa omonima este strasnica: „Ai observat.. cat de frumos tu ai plecat /Iar ea continua sa doarma /Pe jumatatea ei de pat“


Tapinarii si-au creat un look de oameni simpli. Naturali. Cu umor. Mai mult sau mai putin reusit. Love it sau hate it. Pentru cine n-a auzit inca de ei si are curiozitatea sa-i descopere, acest album pica la tanc. Daca ati auzit de ei si va lasau indiferenti, nici acest disc n-o sa aibe darul de a va schimba perceptia. Costa numai sapte lei, deci nu e o gaura prea mare in buget.