Se afișează postările cu eticheta The Baseballs. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta The Baseballs. Afișați toate postările

8 oct. 2010

The Baseballs - Strike

Variantele rock ale slagarelor de astazi, fabricate de baietii germani de la The Baseballs aduc un aer proaspat si demonstreaza ca muzica din zilele noastre poate avea culori inimaginabile. Rihanna, Jennifer Lopez sau Pussycat Dolls suna de parca ar fi cantate de Elvis, Jerry Lee Lewis si Stray Cats laolalta.
Unul din motivele pentru care muzica din zilele noastre este atat de diversa este fara indoiala acela ca nu mai exista nici un fel de granite stilistice. Am vazut in club The Note un crooner de 70 de ani (Luis Austen) care canta alaturi de niste pustani cu sound-uri Chicago house evergreen-uri de Frank Sinatra. Am ascultat un tip pe nume Richard Cheese care canta la pian Rage Against the Machine, William Orbit a prelucrat pentru ringul de dans simfonii clasice, Nouvelle Vague canta in stil de sansoneta Blue Monday-ul celor de la New Order iar trupa bucuresteana Niste Baieti are curajul de a canta in varianta punk superba O lume minunata de Mihai Constantinescu. Ce ne mai poate surprinde? Ei bine, o trupa de trei baieti germani care canta in stilul rockabilly slagare de astazi. The Baseballs sunt niste tipi pasionati de stilul de viata al anilor 50 si se spune ca fiecare dintre ei poate imita cu success orice rol din serialul The Simpsons. Albumul lor de debut numit Strike aduna sub aceeasi umbrella hituri de Rihanna, Jennifer Lopez, Katy Perry, Roxette sau Pussycat Dolls. Ceea ce e de remarcat aici este ca toate versiunile suna de parca ar fi fost cantata de regretatul Elvis cu nitel ajutor de la Jerry Lee Lewis si poate chiar si de la cei de la Stray Cats.

Daca in aceasta vara am ramas stupefiat de varianta cantata de cei de la Manic Street Preachers a piesei Umbrella in cadrul concertului lor din cadrul festivalului Bestfest, ei bine, categoric versiunea celor de la The Baseballs – care deschide acest disc este si mai inedita. Piesa care a ajuns si in cateva topuri de pe continent si se afla pe prima pozitie tocmai in Finlanda in zilele acestea are o energie demna de remarcat si reuseste sa surprinda printr-un rock n roll demential. A doua piesa de pe acest disc eminamente rock n roll este o varianta a hitului Love in this club cantat in original de Usher, care nu este atat de percutanta ca prima piesa. Lucrurile reintra in normal cu Hey there Delilah din repertoriul Plain White T s, o melodie care poate scoate la dans chiar sip e cei mai inversunati inamici ai acestui sport prin ritmul ei vivace. Senzationala este si preluarea dupa Leona Lewis, piesa Bleeding Love capatand in varianta nemtilor un ritm mirific si fiind cu adevarat o surpriza placuta. Nu lipsesc nici celebrele doo – wap – wap care adauga un plus de originalitate acestei variante. Chiar daca Hot n Cold este o piesa care dupa atatea difuzari nu prea poate fi ascultata cap – coada de aceia care nu sunt fani innebuniti dupa Kate Perry, versiunea celor de la The Baseballs este una care schimba acest fapt. Ideala pentru un chef de sfarsit de an cu dedicatie pentru cine vreti voi, melodia reuseste sa fie una din momentele tari ale discului, chiar daca este construita pe o linie melodica care a devenit nesuferita din cauza multelor ei difuzari in mass – media.
Ceea ce urmeaza insa depaseste cu mult orice asteptari. I don’t feel like dancing a celor de la Scissor Sisters a avut parte de o serie de remixuri, dar nici unul ca acesta, credeti-ma. Din nou energie pura, rock n roll nediluat, energie. Surprizele nu se opresc insa defel. Pe disc curge Don’t Cha a celor de la Pussycat Dolls. Mult incetinita, facuta ca un fel de senti a la Al Bano & Romina Power, de nota zece. Versiunea lor la Lets get loud (Jennifer Lopez) nu are acel vino – ncoa sesizat din plin la precedentele si nici Robbie Williams nu scapa din bisturiul anilor 50 a la The Baseballs. Si totusi Angel e parca mai inspirata in original. Deh, nimeni nu poate scoate un album numai cu momente bune. Acestea revin ins ape tapet odata cu primele acorduri ale piesei Crazy in Love. Melodia cantata de Beyonce are aici un ritm ametitor fiind un alt punct “tare” al acestui material discografic. Si This Love a celor de la Maroon 5 capata aici niste valente aproape comice, fiind cantata intr-un stil de crooner cu o instrumentatie domoala, care genereaza o piesa lenta sacadata dar extreme de “catchy”. Finalul este cat se poate de glorios: Roxette capata pentru piesa The Look un aer misterios de rock n roll care face ca piesa sa fie de milioane.

Chiar daca carcotasii ar putea remarca pe buna dreptate ca muzica celor de la The Baseballs iti da senzatia ca esti intr-un restaurant unde trupa care munceste seara de seara se chinuie sa faca atmosfera, variantele lor la slagarele de astazi aduc un aer proaspat. Dar mai de presus de toate, acest disc demonstreaza ca muzica din zilele noastre poate avea culori inimaginabile. Albumul poate fi digerat de catre toti acei care sunt deschisi catre diversitate, neavand indicatii stilistice precise. Poate sa fie consumat cu multa placere de catre oameni intre 10 si 80 de ani, indiferent de culoare politica, sex sau prejudecati.