Se afișează postările cu eticheta The Killers. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta The Killers. Afișați toate postările

6 oct. 2010

Brandon Flowers - Flamingo

Asteptari: Atunci cand solistul vocal care adesea e totodata si liderul unei trupe se apuca sa inregistreze un album solo, cam toata lumea se asteapta ca discul sa sune oarecumva asemenator cu gasca din care a facut sau face parte. E si cazul lui Brandon Flowers, care fiindca se plictisea in perioada in care The Killers au luat o pauza, a pus mana pe microfon si alte cele si a ajuns pe tarabe cu acest Flamingo, discul sau de debut solo. 

Rezultat: Chiar si daca ar fi editat un album cu niste ritmuri dubstep,  Brandon Flowers tot ar fi fost amintit ca „solistul The Killers“. Carevasazica orice descriere e musai sa contina referiri la stilul formatiei care a reusit sa patrunda pana si pe radiourile gen Europa FM cu single-ul lor Human. Se zvoneste ca multe din aceste piese au fost compuse initial pentru a fi incluse in al 4-lea album al celor de la The Killers. O fi adevarat sau nu, nu importa. Ceea ce e important este ca muzicianul are o abilitate aparte in a compune piese imbibate in coruri dramatice. Un soi de teatru – rock – drama, de teapa lui Meatloaf. 

Fiindca e  misto sa incepem cu lucrurile bune, cea mai interesanta piesa de pe acest album este Hard Enough, realizata in duet cu Jenny Lewis, o piesa cat se poate de eleganta care aminteste de vremurile bune ale celor de la Fleetwood Mac, solista avand niste inflexiuni a la Bonnie Tyler.  Un alt amanunt cat se poate de pozitiv este acela ca piesele isi schimba foarte repede ritmul, discul nefiind unul monoton. Drept urmare te trezesti ca dupa o balada demna de Kuschelrock muzicianul loveste  cu un refren pretabil in fata a 50.000 de oameni adunati la vreun open – air. La capitolul „se putea mai bine” se incadreaza destul de multe piese. I came here to get you suna a orice piesa MOR facuta in anii 80 (chiar cu niscaiva trimiteri la Cars) in timp ce debutul discului , Welcome To The Fabulous Las Vegas, e foarte previzibil. Si-n plus cu un text din categoria clisee care ar putut fi evitate. Chiar asa, cu totii stim ca in cazinourile din Las Vegas casa castiga intotdeauna. Jilted Lovers & Broken Hearts are un pic de zvacnire in el, in schimb single-ul Crossfire e mult prea „pop – rock”, fiind fabricat parca dupa standardele  radiourilor comerciale. Evident, orice album are nevoie si de dulcegarii, dar de la domnul care a compus Mr. Brightside ne asteptam la mai mult. Singurul lucru misto din Crossfre e Charlize Theron. In clip desigur, nu pe CD.

Per ansamblu materialul asta emana un miros de soft rock numai bun de ascultat in masina, specific anilor 80. Habar n-am de ce The Killers sunau atat de bine. La urma urmei, era o reteta arhicunoscuta cu putintel U2 cu topping New Order si sound-uri de chitara care suna bine la festivaluri. Flamingo insa e o varianta mai domoala. Sa fie asta adevarata carte de vizita a lui Brandon? Frustrarile merg mai departe atunci cand vezi/auzi ca acest disc a fost produs de Stuart Price, Daniel Lanois si Brendan O’Brien. Niste adevarate genii in domeniul lor.  Productiile sunt jos palaria, compozitiile bune,  si intentiile la fel. Doar ca socoteala de acasa nu se ptriveste cu cea din targ. Si e mare pacat, fiindca Brandon Flowers are o voce de exceptie . Totul e pregatit si totusi finalul nu e din categoria happy ending. Ceva lipseste....

Recomandari: Pentru aceia care n-au rabdarea de a astepta un ou disc The Killers. Nu e tocmai un loz castigator, dar nu poate fi incadrat nici la rubrica esecurilor  rasunatoare ale lui 2010.